ICCJ. Decizia nr. 1146/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1146/2007
Dosar nr. 4852/2/2006
Şedinţa publică din 22 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 mai 2006, reclamantul B.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii nr. 15783/119/2006 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri, printre care hotărârea contestată, acte de stare civilă, precum şi copiile-extras ale „Tabelelor de situaţia populaţiei şi gospodăriilor" din comuna Balcic, judeţul Caliacra, întocmit de Comisia mixtă româno-bulgară pentru schimbul de populaţie din anul 1940, eliberate de Arhivele Naţionale, care atestă calitatea de strămutat a părinţilor săi B.T. şi B.A., arătând că s-a născut la data de 30 iulie 1941, în localitatea Nuntaşi, raionul Istria, după ce, în toamna anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinţii îi fuseseră strămutaţi din Bulgaria în România.
Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 1599 din 28 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând ca dovedite susţinerile reclamantului, a admis acţiunea şi, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a constatat că reclamantul este beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre privind drepturile ce i se cuvin reclamantului, pentru perioada 30 iulie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2006.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta C.P.M.B., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării părinţilor săi şi, deci, nu a fost supus unor persecuţii etnice.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat şi rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 30 iulie 1941, după ce, în toamna anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinţii săi fuseseră strămutaţi din Bulgaria în România.
Fiind născut în perioada refugiului părinţilor săi, intimatul-reclamant a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat instanţa de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi, în consecinţă, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.P.M.B., împotriva sentinţei civile nr. 1599 din 28 iunie2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1142/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1148/2007. Contencios → |
|---|
