ICCJ. Decizia nr. 1139/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1139/2007
Dosar nr. 14737/1/2006
Şedinţa publică din 22 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1769 din 6 septembrie 2006, rejudecând cauza în fond, după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea prin care reclamanta O.V., în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., solicita anularea hotărârii acesteia nr. 14014/741 din 3 decembrie 2004, prin care i-a fost respinsă cererea formulată în temeiul Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada persecuţiei etnice suferite, declaraţia unei singure persoane fiind insuficientă pentru dovedirea acţiunii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta O.V., susţinând că este netemeinică şi nelegală, întrucât, cu probele administrate în cauză, a dovedit că a fost persecutată etnic.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori (alin. (2)).
În speţă, la dosarul cauzei a fost depusă declaraţia autentificată a martorului S.M. (dosar fond), care atestă că, în martie 1943, reclamanta, împreună cu părinţii şi cele şapte surori ale sale, s-au refugiat în România, în localitatea Moronglav, judeţul Olt, unde au fost anchetaţi de către autorităţile comuniste în legătură cu părăsirea domiciliului din Basarabia. Urmare acestor anchete, tatăl reclamantei, I.P., a fost arestat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică, fiind deportat în lagărul Pogrebnoi din Siberia.
Susţinerile reclamantei şi ale martorului, referitoare la anchetarea şi condamnarea tatălui reclamantei sunt confirmate de adeverinţa din 2 noiembrie 1955, eliberată de Ministerul Justiţiei al U.R.S.S.
De asemenea, din sentinţa civilă nr. 1279/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (dosar fond), rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 647/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (dosar fond), rezultă că sora recurentei-reclamante, A.A., beneficiază de drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999.
Din coroborarea probelor susmenţionate, rezultă, aşadar, atât persecuţia la care recurenta-reclamantă a fost supusă cât şi perioada exercitării acesteia, situaţie faţă de care în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea acesteia, ca neîntemeiată.
Or, încadrându-se în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, reclamanta este îndreptăţită să beneficieze de compensaţiile acordate de acest act normativ, pentru perioada corespunzătoare refugiului, respectiv 15 martie 1943 - 6 martie 1945.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis iar sentinţa atacată va fi modificată, în sensul admiterii acţiunii formulate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de O.V. împotriva sentinţei civile nr. 1769 din 6 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea reclamantei.
Anulează hotărârea nr. 14014/741 din 3 decembrie 2004 a C.P.M.B. şi obligă pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada 15 martie 1943 - 6 martie 1945.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1138/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1142/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
