ICCJ. Decizia nr. 1138/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1138/2007
Dosar nr. 14373/1/2006
Şedinţa publică din 22 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 iulie 2005, reclamantul T.Ş. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 1607 din 7 iunie 2005 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care hotărârea atacată, acte de stare civilă şi declaraţiile autentificate ale unor martori, arătând că, din cauza persecuţiilor etnice la care au fost supuşi, reclamantul şi familia acestuia s-au refugiat, în perioada iunie 1944 - mai 1945, din localitatea Gârbău, unde îşi aveau domiciliul, în localitatea Deja, judeţul Sălaj.
Prin sentinţa civilă nr. 128/F/CA din 25 octombrie 2005, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând ca dovedite susţinerile reclamantului a admis acţiunea acestuia şi, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi să-i acorde drepturile ce i se cuvin, pentru perioada iunie 1944 - martie 1945.
Recursul declarat de pârâta C.J.P.C., împotriva acestei sentinţe a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal care, prin Decizia nr. 1281 din 13 aprilie 2006, a casat hotărârea atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, în vederea completării probatoriului cu înscrisuri oficiale, din care să rezulte că intimatul-reclamant a avut domiciliul în localitatea Gârbău, de unde pretinde că s-a refugiat din cauza persecuţiilor etnice.
Rejudecând cauza după casare, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 179/ CA din 18 septembrie 2006, a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea emisă de pârâtă şi a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi să-i acorde drepturile ce i se cuvin, pentru perioada 1 iulie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 iunie 2005.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în baza probelor administrate în ambele cicluri procesuale, că familia reclamantului a locuit în perioada 1934 - 1942 în localitatea Deja, unde tatăl reclamantului avea funcţia de învăţător, aşa cum rezultă din copia cărţii de muncă (poziţia 9 din cartea de muncă), şi unde, la data de 10 iunie 1941, s-a născut reclamantul T.Ş.
Începând cu data de 1 septembrie 1942, reclamantul împreună cu familia sa s-au stabilit în localitatea Gârbău, unde tatăl reclamantului a fost tot învăţător astfel cum rezultă din copia cărţii de muncă a acestuia (poziţia 11 din cartea de muncă). Din depoziţiile martorilor rezultă că, în luna iulie 1944, familia reclamantului a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu, Gârbău, urmare persecuţiilor etnice la care au fost supuşi, având în vedere faptul că în acea localitate populaţia era majoritar română.
Mai reţine instanţa de fond că, aşa cum rezultă din hotărârile judecătoreşti depuse la dosar, şi fraţilor reclamantului, P.M.I. şi T.A., li s-a recunoscut calitatea de beneficiari ai Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs C.J.P.C., susţinând, în esenţă, că este netemeinică şi nelegală, întrucât nu s-a făcut dovada persecuţiei etnice.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori (alin. (2)).
Or, din declaraţiile autentificate ale martorilor M.C. şi H.L., coroborate cu celelalte înscrisuri depuse la dosar, respectiv contractul de vânzare cumpărare de bunuri în care figurează ca parte tatăl intimatului-reclamant (dosar fond rejudecare), şi Carnetul de muncă al acestuia (dosar fond rejudecare), rezultă că, din cauza persecuţiilor etnice la care au fost supuşi, reclamantul şi familia acestuia s-au refugiat, în perioada iulie 1944 - mai 1945, din localitatea Gârbău, unde îşi aveau domiciliul, în localitatea Deja, judeţul Sălaj, abandonându-şi locuinţa şi toate bunurile dobândite.
Mai mult decât atât, aşa cum rezultă din hotărârile judecătoreşti depuse la dosar (dosar fond rejudecare), fraţilor reclamantului, P.M.I. şi T.A., li s-a recunoscut calitatea de beneficiari ai Legii nr. 189/2000.
Cum, potrivit legii, s-a făcut dovada refugiului, precum şi a faptului că acesta a fost consecinţa persecuţiilor etnice suferite de reclamant şi familia sa, în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea şi, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi să-i acorde drepturile ce i se cuvin.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinţei nr. 179/ CA din 18 septembrie2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1125/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1139/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
