ICCJ. Decizia nr. 1148/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1148/2007
Dosar nr. 5257/2/2006
Şedinţa publică din 22 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 18 mai 2006, reclamantul D.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.I., anularea Hotărârii nr. 8650 din 18 aprilie 2006 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 24 septembrie 1943-6 martie 1945.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, ale sale şi ale părinţilor săi, precum şi declaraţia bunicului patern, D.D., referitoare la averea imobiliară rurală lăsată în Bulgaria, la data strămutării, arătând că s-a născut la data de 24 septembrie 1943, în localitatea Gârliţa, judeţul Constanţa, după ce, în anul 1940, familia sa fusese strămutată din localitatea Babuc, judeţul Durostor - Bulgaria, în România.
Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acţiunii, întrucât reclamantul s-a născut pe teritoriul României, nefiind, deci, supus vreunei persecuţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1905 din 20 septembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând ca dovedite susţinerile reclamantului, a admis acţiunea şi, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, pentru perioada 24 septembrie 1943 - 6 martie 1945, şi să-i acorde drepturile corespunzătoare, începând cu data de 1 mai 2005.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta C.J.P.I., reiterând motivele susţinute în faţa instanţei de fond, şi invocând adresa M.J. nr. 12340/2005, care exclude de la beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 persoanele concepute după data strămutării părinţilor lor.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Este probat, rezultând din declaraţia bunicului patern al reclamantei, D.D., cu privire la averea imobiliară rurală lăsată în Bulgaria, la data strămutării, că acesta împreună cu membrii familiei sale, printre care şi tatăl reclamantului, D.V., a făcut obiectul schimbului de populaţie prevăzut de Tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940, fiind strămutat din localitatea Babuc, judeţul Durostor - Bulgaria, în România.
Este dovedit, de asemenea, cu actele de stare civilă ale reclamantului, că acesta s-a născut la data de 24 septembrie 1943, în localitatea Gârliţa, judeţul Constanţa, ulterior strămutării.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege mai sus menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând în mod implicit şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
De asemenea, conform art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum, în cauză, intimatul-reclamant a făcut dovada că familia sa a fost strămutată din Bulgaria în România, ca urmare a schimbului de populaţie dintre aceste state, că data strămutării se încadrează în perioada prevăzută de OG nr. 105/1999 şi că intimatul-reclamant s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, acesta, începând cu data naşterii sale, a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa, în mod corect a procedat instanţa de fond constatând că petentul beneficiază de prevederile actului normativ sus menţionat şi obligând-o pe recurenta-pârâtă să-i acorde drepturile legale corespunzătoare.
În ceea ce priveşte adresa M.J., invocată de recurenta-pârâtă, potrivit căreia, de prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 ar beneficia numai copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înainte de strămutare şi născuţi după strămutarea părinţilor, se reţine că aceasta, reprezentând punctul de vedere al autorităţii emitente, nu poate avea ca efect restrângerea sferei de aplicare a unei legi.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.I., împotriva sentinţei civile nr. 1905 din 20 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1146/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1151/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
