ICCJ. Decizia nr. 133/2007. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 133/2007
Dosar nr. 33976/2/2005
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 17 octombrie 2005, reclamanta SC O.T. SRL Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., constatarea nulităţii Deciziei nr. 527 din 29 septembrie 2005 emise de pârât, în subsidiar desfiinţarea deciziei ca netemeinică şi nelegală şi exonerarea de plata amenzii în cuantum de 10.000 RON.
În situaţia în care aceste capete de cerere ar urma să fie respinse, reclamanta a solicitat diminuarea cuantumului amenzii până la minimul prevăzut de lege. Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea efectelor deciziei atacate până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost sancţionată contravenţional pentru încălcarea prevederilor art. 27 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 şi ale art. 6 alin. (1) din Decizia nr. 254/2004 privind publicitatea, dar Decizia prin care i-a fost aplicată sancţiunea este lovită de nulitate absolută pentru nerespectarea condiţiilor de formă impuse de OG nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor, act normativ cu care se completează Legea audiovizualului.
În ceea ce priveşte fondul deciziei, reclamanta a invocat netemeinicia acesteia, arătând că pentru a fi reţinută încălcarea art. 27 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 şi a art. 6 alin. (1) din Decizia C.N.A. nr. 254/2004 ar trebui ca din conţinutul emisiunilor să reiasă fără dubiu intenţia radiodifuzorului de a face publicitate mascată, intenţie raportată la caracterul emisiunii analizate.
Prin sentinţa nr. 1171 din 24 mai 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins atât cererea de suspendare a executării, cât şi acţiunea, ca neîntemeiate.
În considerentele sentinţei, Instanţa a reţinut, pe de o parte, că Decizia atacată este supusă prevederilor Legii nr. 504/2002, lege specială ale cărei dispoziţii derogă de la normele de drept comun în materie contravenţională, cuprinse în OG nr. 2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002.
Pe de altă parte, Instanţa a reţinut că în cadrul emisiunilor în discuţie au fost încălcate prevederile art. 27 din Legea nr. 504/2002 şi art. 6 din Decizia CNA nr. 254/2004, prin prezentarea în detaliu a unor produse, a firmelor producătoare şi a preţurilor, precum şi prin oferirea datelor de identificare – sediu, număr de telefon, adresă internet – fapte ce constituie publicitate mascată.
Sentinţa menţionată a fost atacată cu recurs, în termenul legal, de către reclamantă, pentru motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, recurenta - reclamantă a arătat că sentinţa a fost pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 90 şi art. 91 din Legea nr. 504/2002, potrivit cărora C.N.A. era abilitat, în situaţia în care aprecia că au fost încălcate normele privind publicitatea şi teleshoppingul, să emită o somaţie conţinând condiţii şi termene precise de intrare în legalitate. Doar în situaţia în care radiodifuzorul nu intra în legalitate în condiţiile şi termenele stabilite prin somaţie sau încălca din nou aceleaşi prevederi, s-ar fi putut aplica amenda contravenţională.
În acest sens, recurenta-reclamantă a arătat că în cuprinsul deciziei atacate se face referire la faptul că postul de televiziune O.T. a mai fost sancţionat pentru nerespectarea regimului publicităţii, dar deciziile privind somarea sau amendarea radiodifuzorului, depuse la dosar în cadrul probei cu înscrisuri, nu fac referire la emisiunile din datele de 11, 23, 24 şi 25 septembrie 2005, aşa cum în mod eronat a reţinut prima Instanţă.
Referindu-se la temeinicia sentinţei atacate, recurenta - reclamantă a reluat susţinerile din cererea de chemare în judecată, arătând, în esenţă că intenţia radiodifuzorului se impune a fi raportată la specificul emisiunii în care se pretinde că s-a făcut publicitate mascată.
Astfel, recurenta - reclamantă a arătat că prezentarea unor imagini de la un târg internaţional de mobilă, în cadrul cărora s-au difuzat informaţii privind preţurile practicate în domeniu, fără referire concretă la agenţii economici care practică acele preţuri, nu poate fi considerată publicitate mascată, după cum nu pot avea acest caracter nici imaginile dintr-o fabrică unde se prelucrează şi se asamblează tâmplărie PVC şi nici prezentarea unor informaţii despre un nou sistem de construcţie, de către invitatul emisiunii care avea ca temă tocmai aducerea noului sistem la cunoştinţa publicului, fără indicarea unei mărci anume.
În opinia recurentei - reclamante, sancţionarea sa a fost efectul interpretării rigide a normelor în materie, fără a se ţine seama de regimul emisiunilor de televiziune „în direct".
Cu privire la individualizarea sancţiunii, recurenta - reclamantă a arătat că fapta pentru care a fost sancţionată nu poate avea urmări grave, efectele acesteia nefiind de natură să pună în pericol interesul public al cărui garant este C.N.A.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul - pârât a arătat că sancţionarea cu amendă pentru faptele prevăzute la art. 90 din Legea nr. 504/2002 nu este condiţionată de emiterea unei somaţii prealabile, acest motiv de nelegalitate nefiind, de altfel, invocat în faţa Instanţei de Fond.
A mai arătat că recurenta - reclamantă a încălcat sistematic prevederile art. 27 din Legea nr. 504/2004, iar răspunderea pentru conţinutul serviciilor de programe revine în exclusivitate radiodifuzorului şi nu terţelor persoane invitate în emisiuni, în condiţiile în care informarea publicului trebuie făcută în condiţiile prestabilite de legiuitor.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate în cererea de recurs şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru motivele ce urmează a fi expuse în continuare.
Prin Decizia nr. 527 din 29 septembrie 2005, C.N.A. a sancţionat SC O.T. SRL cu o amendă de 10.000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 27 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 şi ale art. 6 alin. (1) din Decizia CNA nr. 254/2004 privind publicitatea, sponsorizarea şi teleshoppingul, în cadrul emisiunilor difuzate în zilele de 11 şi 25 septembrie 2005, D.D.D., ediţia din 23 septembrie 2005 şi S.C.C., difuzată în data de 24 septembrie 2005.
În motivarea deciziei, autoritatea emitentă a reţinut, din analiza rapoartelor de monitorizare a emisiunilor respective, că a fost făcută publicitate mascată prin prezentarea unor bunuri şi servicii individualizate, cu evidenţierea mărcilor şi producătorilor precum şi cu prezentarea datelor de contract pentru ca publicul telespectator să apeleze în vederea achiziţionării tâmplăriei PVC. Membrii Consiliului au mai reţinut că postul O.T. a invitat persoane ale căror firme produc şi comercializează astfel de produse în contextul producerii inundaţiilor şi profitând de afectarea locuinţelor inundate, tocmai pentru a îndemna publicul să apeleze la agenţii economici respectivi pentru construirea caselor.
Decizia a fost emisă în temeiul art. 90 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) precum şi al art. 91 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 504/2002.
Potrivit art. 91 din Legea nr. 504/2002, în forma în vigoare la data emiterii, „constituie contravenţie nerespectarea de către radiodifuzorii sau distribuitorii de servicii a dispoziţiilor prezentei legi, altele decât cele prevăzute la art. 90 alin. (1) precum şi a deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu. În cazurile prevăzute la alin. (1), Consiliul sau, după caz, IGCTI va emite o somaţie conţinând condiţii şi termene precise de intrare în legalitate. În cazul în radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul şi în condiţiile stabilite prin somaţie sau încalcă din nou aceste prevederi, se aplică o amendă contravenţională de la 25.000.000 lei la 250.000.000 lei".
Din înscrisurile depuse la dosarul de fond rezultă că recurenta - reclamantă a mai fost sancţionată anterior pentru încălcarea normelor privind publicitatea şi teleshoppingul, astfel încât, fiind incidentă teza a II-a a art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, nu este întemeiată critica privind încălcarea prevederilor art. 91 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Împrejurările consemnate în rapoartele de monitorizare a emisiunilor analizate se încadrează în definiţia dată publicităţii mascate în art. 1 lit. i) din Legea nr. 504/2002 – prezentarea, în programe, prin cuvinte, sunete sau imagini, a bunurilor, serviciilor, denumirilor, mărcilor comerciale sau activităţilor unui producător de bunuri ori prestator de servicii, dacă această prezentare este făcută în mod intenţionat de radiodifuzor, în scop publicitar nedeclarat şi care poate crea confuzie în rândul publicului cu privire la adevăratul său scop.
Susţinerea privind lipsa intenţiei radiodifuzorului urmează a fi înlăturată, pentru că, potrivit rapoartelor de monitorizare, precizarea datelor de contact ale agenţilor economici şi a caracteristicilor produselor sau serviciilor nominalizate a fost făcută fie chiar de către prezentator, fie de invitat, dar în urma unor întrebări ale moderatorului.
În ceea ce priveşte respectarea cerinţei proporţionalităţii sancţiunii cu scopul urmărit prin aplicarea ei, Înalta Curte constată că au fost urmate criteriile de individualizare prevăzute de art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, ţinându-se seama şi de celelalte sancţiuni primite în anul anterior emiterii deciziei.
În consecinţă, constatând că Instanţa de Fond a interpretat şi aplicat corect prevederile legale incidente în cauză, în raport cu probele administrate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1171 din 24 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 124/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 134/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
