ICCJ. Decizia nr. 1305/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1305/2007
Dosar nr. 12137/1/2006
Şedinţa publică din 1 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 152 din 27 iunie 2006, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea formulată de reclamantul A.G.N. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.P.
A anulat Hotărârea nr. 1448 din 4 noiembrie 2005 emisă de autoritatea pârâtă şi a stabilit că reclamantul A.N. este beneficiarul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel această instanţă a reţinut că în mod greşit Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000 de pe lângă C.J.P.P. a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de refugiat din motive etnice a reclamantului cu acordarea drepturilor corespunzătoare întrucât reclamantul a făcut dovada deportării sale din comuna Lunca, sat Molniţa, judeţul Dorohoi în comuna Troianu, judeţul Teleorman în luna martie 1944.
Declaraţiile martorilor P.D. relevă că reclamantul a fost deportat în luna martie 1944 din comuna Lunca, sat Molniţa aspect confirmat şi de dovada eliberată de M.A.N. – U.M. Piteşti din care rezultă că la data de 1 mai 1944 reclamantul a fost repartizat la Batalionul III Vânători de Munte – Braşov, la 20 mai 1944 fiind chemat pentru încorporare, concentrat şi apoi desconcentrat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P.P. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut în esenţă următoarele:
1. Prima instanţă a soluţionat cererea cu încălcarea principiului dreptului la apărare respingând cererea de amânare a pricinii pentru acest motiv.
2. Probatoriul în baza căruia s-a stabilit calitatea de refugiat a reclamantului este neconcludent şi neconcordant.
Astfel cei doi martori susţin faptul că intimatul s-a refugiat în luna martie 1944 din Cernăuţi în România, comuna Troianu, judeţul Teleorman.
Însă din livretul militar ala reclamantului rezultă o cu totul altă situaţie, respectiv faptul că acesta a fost încorporat la data de 20 aprilie 1944 de către Centrul Teritorial Dorohoi.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
În speţă, reclamantul a solicitat acordarea drepturilor ce i se cuvin potrivit Legii nr. 189/2000 în calitate de refugiat, susţinând că s-a refugiat din Cernăuţi, comuna Lunca, sat Molniţa în luna martie 1944 în România localitatea Troianu, judeţul Teleorman.
Din probatoriile administrate nu rezultă că reclamantul s-a refugiat în România din cauza persecuţiilor etnice, în luna martie 1944.
Declaraţiile martorilor în acest sens contravin menţiunilor existente în actele oficiale depuse la dosarul cauzei.
Astfel din copia livretului militar precum şi din adeverinţa eliberată de U.M. Piteşti rezultă că reclamantul a fost încorporat la data de 20 aprilie 1944 la Dorohoi, iar serviciul militar a fost efectuat pe front în cadrul Batalionului 3 Vânători de Munte.
Rezultă aşadar că motivul strămutării reclamantului din localitatea Lunca sat Molniţa (Cernăuţi) nu a fost cauzat de persecuţii etnice pentru a fi incidente dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Declaraţiile martorilor care susţin această împrejurare nu pot fi luate în considerare contra înscrisurilor oficiale depuse la dosar care relevă o altă situaţie de fapt.
Aşa fiind, instanţa având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., urmează a admite recursul, a casa sentinţa atacată cu consecinţa respingerii cererii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P.P. împotriva sentinţei civile nr. 152 din 27 iunie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea reclamantului.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 995/2007. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1307/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
