ICCJ. Decizia nr. 1309/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1309/2007
Dosar nr. 4485/33/2006
Şedinţa publică din 1 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 509 din 20 noiembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta I.F., împotriva pârâtei C.J.P.C.
A dispus anularea Hotărârii nr. 20034 din 27 iunie 2006 emisă de autoritatea pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15 noiembrie 1941 – 15 septembrie 1944 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare începând cu data de 1 ianuarie 2006.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 250 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că în mod nelegal C.J.P.C. a respins cererea reclamantei prin Hotărârea nr. 20034 din 27 iunie 2005, întrucât din probatoriile administrate în cauză rezultă că refugiul contestatoarei, împreună cu familia sa a fost generat de persecuţii din motive etnice, graniţa dintre România şi Ungaria în urma Diktatului de la Viena fiind situată chiar în satul Bica, unde de altfel au avut loc şi intense schimburi de focuri între cele două trupe de grăniceri astfel că locuitorii au fost nevoiţi să se refugieze din acel loc.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta C.J.P.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut în esenţă că în cauză nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 întrucât în lipsa ocupaţiei hortyste a localităţii de domiciliu nu se poate susţine că a existat persecuţie etnică în respectiva localitate care să fi constituit motiv al plecării, iar declaraţiile de martori în contra realităţii politico-istorice nu pot fi luate în considerare.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 modificată şi completată beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Rezultă din cele de mai sus că pentru a fi recunoscută calitatea de refugiat potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să ai calitatea de cetăţean român şi să fi suferit persecuţii din motive etnice în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.
Or, în cauza de faţă nu s-a dovedit persecuţia etnică.
Aşa cum se atestă în lucrările de specialitate localitatea Bica, judeţul Cluj se află sub administraţie românească şi nu poate fi pusă în discuţie persecuţia etnică drept motiv al refugiului.
Chiar din declaraţiile martorilor ataşate dosarului rezultă că în satul Bica au avut lupte şi intense schimburi de focuri între cele două trupe de grăniceri, astfel că se poate vorbi eventual de refugiu datorat motivelor de război, iar nu persecuţiei etnice.
Aşa fiind, Curtea constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentinţa atacată cu consecinţa respingerii acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinţei civile nr. 509 din 20 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea reclamantei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1308/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1310/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
