ICCJ. Decizia nr. 1310/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1310/2007
Dosar nr. 4556/33/2006
Şedinţa publică din 1 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 octombrie 2006 reclamantul C.N. a solicitat anularea Hotărârii nr. 19887 din 9 martie 2006 emisă de C.J.P.C. şi obligarea acestei autorităţi de a emite o nouă hotărâre privind acordarea drepturilor de refugiat.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că tatăl său a fost militar activ de carieră iar datorită retragerii armatei de pe teritoriul cedat statului ungar, a fost nevoit să părăsească localitatea Târgu Mureş şi s-a strămutat cu întreaga familie în localitatea Târnăveni, judeţul Bihor din motive de persecuţie etnică fapt ce l-a dovedit cu declaraţii de martori şi dovadă de la Arhivele Naţionale.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 517 din 24 noiembrie 2006 a admis acţiunea reclamantului, a dispus anularea Hotărârii nr. 19887 din 9 martie 2006 şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare începând cu data de 1 martie 2006.
Pentru a hotărî astfel această instanţă a reţinut că în situaţia concretă motivul părăsirii domiciliului a fost de natură etnică, întrucât în urma ocupării Ardealului de Nord populaţia rămasă acolo a fost integrată Statului maghiar, iar armata română retrasă, reclamantul fiind obligat să-şi urmeze părinţii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P.C. criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut în esenţă, pe lângă tardivitatea introducerii cererii reclamantului la instanţa de contencios administrativ şi netemeinicia acesteia raportat la împrejurarea că reclamantul s-a refugiat în iunie 1940, iar nu în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999 aşa cum a fost modificată şi aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de drepturile compensatorii, persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Rezultă din dispoziţiile sus citate mai multe condiţii de îndeplinit cumulativ pentru a beneficia de prevederile acestor legi printre care persecuţia etnică să fi fost exercitate de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.
Or din declaraţiile celor doi martori existente în dosarul cauzei rezultă că reclamantul împreună cu familia s-au refugiat din municipiul Târgu Mureş în luna iulie 1940.
Nefiind îndeplinită condiţia perioadei de refugiu, prevăzută de legea aplicabilă, acţiunea reclamantului se vădeşte a fi nefondată.
Urmează aşadar în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. să se admită recursul, să se caseze hotărârea atacată cu consecinţa respingerii cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinţei civile nr. 517 din 24 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea reclamantului.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1309/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1311/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
