ICCJ. Decizia nr. 1623/2007. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1623/2007
Dosar nr. 38557/2/2005
Şedinţa publică din 20 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1610 din 28 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. 38557/2/2005, a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea formulată de numitul R.A. în contradictoriu cu pârâţii: Statul Român, M.A.I., M.J. şi M.P.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul a solicitat pârâţilor să emită, în baza art. 581 C. proc. civ., o ordonanţă preşedinţială pentru deblocarea conflictului de competenţă justiţiară prin completarea legilor retrocedărilor, şi să emită o ordonanţă de urgenţă guvernamentală privind obligarea prefecturilor şi primăriilor locale de a ataca titlurile de proprietăţi funciare şi forestiere în contencios administrativ pentru constatarea nulităţii absolute a acestora.
Instanţa a reţinut excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de pârâţi, considerând că:
- Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a cererii, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
- Solicitarea reclamantului din cererea de chemare în judecată privind obligarea Guvernului României ca reprezentant al Statului Român de a emite o ordonanţă preşedinţială pentru deblocarea conflictului de competenţă justiţiară prin completarea legilor retrocedării sau emiterii unei ordonanţe de urgenţă de obligare a prefecturilor şi autorităţilor publice locale să atace în justiţie titlurile de proprietate funciare şi forestiere pentru constatarea nulităţii acestora nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
- Ordonanţa preşedinţială reglementată de art. 581 C. proc. civ. reprezintă o măsură vremelnică luată de instanţa de judecată în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
- În contencios administrativ măsura vremelnică despre care face vorbire art. 581 C. proc. civ., poate fi luată în temeiul art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, instituţia ordonanţei preşedinţiale prevăzută de art. 581 C. proc. civ., fiind inadmisibilă în contencios administrativ.
- Cu atât mai mult este inadmisibilă solicitarea reclamantului de obligare a Guvernului României să dispună prin ordonanţă preşedinţială o măsură prevăzută de lege în competenţa instanţelor judecătoreşti şi nu în competenţa autorităţilor publice, mai exact a autorităţilor din sfera puterii executive a statului.
- Art. 115 din Constituţia României prevede că ordonanţele pot fi emise de Guvern doar în baza unei legi speciale de abilitare adoptată de parlament. Ordonanţele de Guvern sunt acte normative cu putere inferioară legii pe care Guvernul le emite printr-o delegare legislativă.
- Ordonanţele de urgenţă se emit în situaţii extraordinare (art. 115 alin. (4) Constituţie) şi se depun spre dezbatere în procedură de urgenţă la Parlament, iar aprecierea urgenţei intră în sfera exclusivă a executivului şi nu a instanţelor judecătoreşti pentru a putea obliga Guvernul să emită o ordonanţă de urgenţă.
Împotriva acestei sentinţei a declarat în termen recursul de faţă reclamantul, solicitând:
- admiterea recursului
- cumularea cauzei cu obiect „comun" Legea nr. 554/2004 cu dosarele în derulare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie având nr. 126/2/2006 şi nr. 1206/2/2006 unde au fost achitate taxele de timbru de reclamant;
- casarea sentinţei civile nr. 1610 din 28 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti;
- reţinerea cauzei spre rejudecare în recurs şi respingerea întâmpinărilor formulate de pârâtă ca nelegale în raport cu art. 1, 3 şi 11 din Legea nr. 554/2004 şi Legea nr. 188/1999;
- obligarea Guvernului României de a soluţiona printr-un document legal (ordonanţă de urgenţă sau hotărâre ori ordonanţă, dispoziţie sau circulară) către prefecţii din teritoriu ai judeţelor Cluj şi Timiş declararea imediată a procedurilor legale pentru constatarea nulităţii absolute a tuturor actelor nelegale emise de autorităţile administraţiei locale în legătură cu legile fondului funciar.
Reiterând astfel conţinutul acţiunii, recurentul reia şi argumentele acesteia privind fondul cererii sale.
Recursul nu se fondează.
Inadmisibilitatea acţiunii a fost în mod legal constatată de instanţa de fond, pe de o parte în raport cu cadrul procesual special al Legii nr. 554/2004, pe de altă parte cu normele procedurale speciale ale ordonanţei preşedinţiale, astfel cum este reglementată ea de art. 581 C. proc. civ.
Motivarea recursului nu cuprinde nici un argument de nelegalitate ori netemeinicie a sentinţei care să se raporteze la excepţia reţinută de instanţă şi care să se încadreze în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.A. împotriva sentinţei nr. 1610 din 28 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 1622/2007. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 1624/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
