ICCJ. Decizia nr. 2650/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2650/2007
Dosar nr. 124/33/2007
Şedinţa publică din 23 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 ianuarie 2007, reclamanta H.V. a solicitat Instanţei anularea Hotărârii nr. 555 din 20 decembrie 2006 emisă de C.J.P.M., în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată din Legea 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate, fiind născută în refugiu.
Prin sentinţa civilă nr. 120 din 27 februarie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei H.V., a anulat Hotărârea nr. 555 din 20 decembrie 2006 emisă de pârâta C.J.P.M., şi a obligat-o pe aceasta din urmă să recunoască reclamantei statutul de refugiat pe perioada octombrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2006.
Pentru a pronunţa această soluţie, Instanţa de Fond a reţinut că din actele depuse la dosar de către reclamantă (adeverinţa emisă de A.N.S., extras cu tabelul cu persoanele refugiate, evacuate din judeţul Satu Mare şi actele de stare civilă), rezultă că reclamanta are calitatea de refugiat, având în vedere că la data refugiului părinţilor săi era minoră şi, deci, era exclus să aibă un alt domiciliu decât al acestora.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul dispoziţiilor art. 304 punctul 9 C. proc. civ.
Susţine, în esenţă, că din actele depuse nu rezultă că petenta s-ar fi refugiat din localitatea Medieşu Aurit, jud. Satu Mare, în Braşov, în extrasul eliberat de D.J.A.N. figurând doar tatăl acesteia.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor cetăţenilor români, care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între naţionalitatea acestora şi indiferent dacă localitatea în care au fost strămutaţi ori s-au refugiat se afla sub jurisdicţie românească ori sub administraţia altui stat.
Este de notorietate situaţia că, în urma semnării Dictatului de la Viena, prin care au fost cedate anumite teritorii româneşti din Ardealul de Nord, au avut loc persecuţii etnice reciproce, exercitate atât de regimul hortist asupra populaţiei româneşti din teritoriile ocupate, dar şi din partea autorităţilor române asupra peroanelor de naţionalitate maghiară domiciliate în localităţile rămase sub administraţia românească.
Cum din dovezile administrate în cauză (adeverinţa eliberată de A.N.S., acte de stare civilă, declaraţii de martori autentificate), rezultă cu evidenţă că tatăl reclamantei, cetăţean român de naţionalitate maghiară, K.L. s-a refugiat din localitatea de domiciliu Medieşu Aurit în localitatea Braşov, la acea dată, reclamanta având vârsta de 9 luni. Faţă de argumentele expuse mai sus, Înalta Curte constată să sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, este temeinică şi legală, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul fiind respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinţei civile nr. 120 din 27 februarie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2648/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2651/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
