ICCJ. Decizia nr. 27/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 27/2007
Dosar nr. 2952/33/2006
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 300 din 28 iunie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta G.A., împotriva pârâtei C.J.P.C., având ca obiect anularea Hotărârii nr. 19904 din 9 martie 2006.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanta nu a dovedit starea de refugiu, în condiţiile art. 4 din HG nr. 189/2000, întrucât nefiind în posesia unor acte emise de autorităţile competente nu s-a prezentat nici în faţa instanţei pentru administrarea unui probatoriu testimonial.
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat recurs reclamanta G.A., susţinând că în mod greşit s-a reţinut că nu a făcut dovada încadrării în prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât a depus la dosar declaraţiile unor martori care s-au aflat în aceeaşi situaţie.
Recursul este întemeiat.
Conform art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată în altă localitate, conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".
În cauză, din declaraţiile autentice ale martorilor Z.F. şi M.I., coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă depuse, rezultă că s-a făcut dovada, în condiţiile art. 4 din HG nr. 127/2002 că, în perioada septembrie 1940 - septembrie 1944, după ocuparea Ardealului de Nord de către autorităţile hortiste, recurenta – reclamantă împreună cu familia, au fost obligaţi să se refugieze din localitatea Bica, Judeţul Cluj, în localitatea Râşca, judeţul Cluj, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Faţă de cele ce preced, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentinţa atacată şi, pe fond, va admite acţiunea cu consecinţa anulării hotărârii emise de pârâtă pe care o va obliga să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi să-i acorde drepturile cuvenite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta G.A., împotriva sentinţei civile nr. 300 din 28 iunie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi, în fond, admite acţiunea reclamantei G.A.
Anulează Hotărârea nr. 19904 din 9 martie 2006 a C.J.P.C., pe care o obligă să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi să-i acorde drepturile cuvenite pentru perioada 15 septembrie 1940 – 15 septembrie 1944 cu începere de la 1 februarie 2006.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 26/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 284/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
