ICCJ. Decizia nr. 2487/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2487/2007
Dosar nr. 121/45/2006
Şedinţa publică de Ia 15 mai 2007
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 21 din 12 februarie 2007, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului H.C. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.I., prin care reclamantul a solicitat anularea Hotărârii nr. 2171 din 27 noiembrie 2006 emisă de pârâtă şi recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada părăsirii domiciliului împreună cu familia sa din motive de persecuţie etnice, condiţia de persoană persecutată este hotărâtoare pentru acordarea drepturilor instituite prin Legea nr. 189/2000, neîndeplinirea ei lipsind de suport legal cererea formulată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul H.C. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivând că în mod greşit instanţa de fond i-a respins acţiunea, întrucât acesta îndeplineşte condiţiile de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Din analiza soluţiei instanţei de fond, a motivelor de recurs şi a înscrisurilor din dosar, în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat şi îl va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. l din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Din interpretarea prevederilor ordonanţei, rezultă că obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Întradevăr, în primăvara anului 1944, reclamantul şi familia sa aveau domiciliul în municipiul Paşcani, judeţul Iaşi şi că tatăl acestuia, H.I., era angajat la A.R.M.R.P., din subordinea Ministerului Transporturilor şi au fost evacuaţi, odată cu unitatea la care acesta lucra, în judeţul Mehedinţi.
Evacuarea bunurilor şi a personalului de la unitatea ce făcea parte din industria de apărare, şi care lucra pentru armata română aflată în stare de război, s-a dispus de autorităţile competente ale Regatului României, ca urmare a pătrunderii, în luna martie 1944, a trupelor sovietice în zona de nord a Moldovei şi a înaintării lor până la aliniamentul Târgul Neamţ - Podul Iloaiei - Iaşi - Chişinău.
Or, refugierea în altă localitate decât cea de domiciliu s-a produs ca urmare a apropierii frontului, pentru protejarea populaţiei, fiind echivalenta cu o mutare în teritoriu si nu cu o persecuţie din motive etnice.
Pe cale de consecinţă Curtea constată că recursul este nefondat şi conform dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge recursul declarat de H.C. împotriva sentinţei nr. 21 din 18 februarie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2482/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2494/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
