ICCJ. Decizia nr. 43/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 43/2007
Dosar nr. 11954/1/2006
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 9 septembrie 2005, reclamantul P.J.N. a chemat în judecată A.N.P.C., solicitând anularea ordinului nr. 441 din 10 august 2005, prin care H.N. a fost numită în funcţia publică de director executiv al O.J.P.C.N.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că actul administrativ a fost emis cu nerespectarea art. 3 din Legea nr. 340/2004, privind instituţia prefectului, respectiv fără avizul obligatoriu al prefectului pentru participarea la concurs, refuz confirmat şi după declararea concurentului admis.
Prin sentinţa civilă nr. 102 din 15 mai 2006, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, nefiind contestate rezultatele concursului din 3-4 august 2005 organizat pentru ocuparea funcţiei de director executiv în cadrul O.J.P.C.N., a fost declarată admisă H.N., după care s-a solicitat avizul favorabil al prefectului pentru numirea în funcţie, reclamantul refuzând, motivat de protocolul partidelor politice, potrivit căruia era susţinut cel de-al doilea concurent.
Instanţa a constatat că, fiind respectate prevederile legale privind organizarea concursului, pârâta a decis în mod justificat numirea în funcţie a candidatului declarat admis, chiar şi în lipsa avizului favorabil al prefectului, conformându-se normei speciale prevăzute de art. 3 lit. g) din OUG nr. 15/2005, aprobată prin Legea nr. 130/2005, privind unele măsuri pentru ocuparea prin concurs a funcţiilor publice vacante.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul P.J.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că în cauză ar fi aplicabile dispoziţiile OUG nr. 15/2005 şi nu prevederile art. 25 din Legea nr. 340/2004, deşi ordonanţa sus menţionată nu face decât să stabilească unele excepţii cu privire la modul şi termenele de desfăşurare a concursului şi nu cu privire la obligativitatea ca numirea în funcţia publică de conducere să se facă numai la propunerea prefectului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, este real faptul că la data emiterii ordinului contestat era în vigoare textul art. 25 din Legea nr. 340/2004 potrivit căruia numirea şi eliberarea din funcţie a conducătorilor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale se fac numai la propunerea prefectului, în condiţiile legii.
În cauză, după susţinerea celor două probe ale concursului din 3-4 august 2005 pentru ocuparea funcţiei de director executiv în cadrul O.J.P.C.N., punctajul cel mai mare a fost obţinut de H.N., care a fost declarată admisă, pârâta procedând prin adresa nr. 2168 din 5 august 2005 la comunicarea rezultatelor concursului către prefectul judeţului, căruia i-a solicitat, acordarea avizului favorabil pentru numirea în funcţie.
În situaţia în care s-a solicitat numirea în funcţia de conducere a candidatei care a câştigat în mod corect concursul, necontestat de altfel, iar avizul negativ al prefectului nu este în nici un fel motivat, refuzul acestuia apare nejustificat, contravenind înseşi dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 340/2004, care impun respectarea condiţiilor legii pentru numirea sau eliberarea din funcţie.
Nu constituie o justificare faptul că reclamantul acordase aviz favorabil celui de-al doilea candidat, această propunere fiind făcută cu 2 luni înainte de data concursului, când lista candidaţilor era deschisă, iar data susţinerii concursului nu fusese încă stabilită.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.J.N. – T.M., împotriva sentinţei civile nr. 102 din 15 mai 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 4/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere.... | ICCJ. Decizia nr. 5/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere.... → |
|---|
