ICCJ. Decizia nr. 2756/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2756/2007
Dosar nr. 2178/1/2007
Şedinţa publică din 29 mai 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 919 din 14 februarie 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de D.G.F.P. a judeţului Arad în nume propriu şi în reprezentarea M.F.P. – A.N.A.F., împotriva sentinţei civile nr. 78 din 7 martie2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca tardiv formulat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Instanţa a reţinut, în esenţă, că sentinţa atacată a fost pronunţată la 7 martie 2006, iar recursul a fost înregistrat la data de 15 martie 2007 potrivit rezoluţiei aflată la dosar, depăşindu-se aşadar termenul legal de 5 zile de la pronunţarea prevăzut de dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei decizii, la 5 martie 2007 au formulat contestaţie în anulare recurenţii - pârâţi D.G.F.P. a judeţului Arad şi M.F.P. – A.N.A.F. solicitând desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecarea recursului.
În motivarea contestaţiei formulate, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestatoarele au arătat că recursul a fost declarat la 13 martie 2006, după cum rezultă din copia borderoului de corespondenţă ce poartă ştampila poştei Arad cu data de depunere, respectiv în a cincia zi a termenului legal de formulare a recursului, faţă de 7 martie 2006, data pronunţării sentinţei civile atacate.
Contestatoarele au precizat că Instanţa de Recurs, dintr-o eroare materială, respectiv printr-un calcul greşit al termenului a reţinut că recursul formulat este tardiv şi l-a respins ca atare.
Contestaţia în anulare de faţă este întemeiată, după cum în continuare se va arăta.
Potrivit art. 318, teza 1, C. proc. civ., hotărârile Instanţelor de Recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, înţelegându-se prin acestea erori evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Înalta Curte reţine că eroare materială invocată de cele două contestatoare este de natură a conduce la admiterea contestaţiei, pe de-o parte, pentru că se înscrie în categoria erorilor evidente sus - menţionate şi pe de alta pentru că greşeala evidenţiată este esenţială, întrucât a determinat soluţia Instanţei de respingere a recursului ca tardiv formulat.
Înalta Curte apreciază totodată că este admisibilă contestaţia în anulare formulată de cele două contestatoare chiar în condiţiile în care actul de procedură în raport de care se apreciază greşeala materială, respectiv borderoul de expediţii ce atestă data la care a fost expediat recursul la Curtea de Apel Timişoara, a fost depus numai în prezentul dosar nu şi în faţa Instanţei de Recurs. Acest document în mod evident demonstrează că faţă de data pronunţării sentinţei civile atacate (07 martie 2006), data înregistrării la Poşta Arad (luni 13 martie 2006) a recursului declarat s-a făcut înăuntrul termenului de recurs de 5 zile, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Admisibilitatea contestaţiei în aceste condiţii este raportată aşadar, atât la conţinutul actului doveditor, atestând, aşa cum s-a arătat, înregistrarea în termen a recursului, cât şi la împrejurarea că în cauză nu se constată culpa procesuală a părţilor recurente. În acest sens Înalta Curte reţine din cuprinsul deciziei atacate că excepţia de tardivitate a fost invocată din oficiu de către Instanţa de Recurs la al doilea termen de judecată acordat, fără ca din sumara parte introductivă a deciziei atacate să rezulte dacă s-a pus sau nu în vedere recurentului să facă dovada formulării în termen a recursului sau dacă o astfel de probă a fost sau nu solicitată de recurente. Cum însă orice îndoială de acest tip trebuie să profite contestatoarelor, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit existenţa la chiar data judecării recursului a actului depus în dovedirea contestaţiei de faţă, Înalta Curtea apreciază aşadar, conform art. 319 - 320 C. proc. civ., temeinicia şi admisibilitatea contestaţiei de faţă, cu consecinţa anulării Deciziei atacate, nr. 919 din 14 februarie 2007 şi a fixării unui nou termen pentru rejudecarea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 78 din 7 martie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în Dosar nr. 865/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare, formulată de D.G.F.P. a judeţului Arad, în nume propriu şi în reprezentarea M.F.P. – A.N.A.F.
Anulează Decizia nr. 919 din 14 februarie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 7181/1/2006.
Fixează termen pentru judecarea recursului la 25 septembrie 2007, cu citarea părţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2754/2007. Contencios. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2764/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
