ICCJ. Decizia nr. 2764/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2764/2007
Dosar nr. 3005/35/2006
Şedinţa publică din 29 mai 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Oradea, P.O.C.O. a solicitat în contradictoriu cu Comisia centrală de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase, E.R.U.R.G.C.O. anularea Deciziei nr. 716 din 28 februarie 2006, ca fiind nelegală şi nefondată, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
Au invocate ca motive de nelegalitate: Decizia nu este semnată de către toţi membrii comisiei, fiind semnată doar de către preşedintele acesteia, cuprinde aspecte nereale, respectiv că la data soluţionării cererii de retractare imobilul se afla în proprietatea tabulară a B.G.C.O., s-a dispus restituirea unei persoane juridice care nu a avut în proprietate imobilul solicitat, că nu a existat o deposedare abuzivă.
Tribunalul Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 239/ CA din 19 septembrie 2006, a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bihor şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Oradea având în vedere că actul atacat prin acţiune, Decizia nr. 716 din 28 februarie 2006, a fost emis de C.S.R., care au statutul juridic al unei autorităţi administrative centrale, iar potrivit art. 3 alin. (7) din OUG nr. 94/2000, deciziile comisiei pot fi atacate cu contestaţie la Instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul, iar pentru că organul care a emis Decizia atacată este o autoritate publică centrală, competenţa revine Curţii de Apel, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 3005/35/CA/2006 la Curtea de Apel Oradea, iar prin sentinţa nr. 11/ CA din 17 ianuarie 2007 au fost admise excepţiile de nulitate invocate de reclamantă şi a admite acţiunea reclamantei, constatând nulitatea Deciziei nr. 716 din 28 februarie 2006 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.
În motivarea soluţiei, în baza prevederilor art. 137 C. proc. civ., fără aprecierea apărărilor pe fond, Instanţa de Fond a reţinut că, în raport de prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1) din OUG nr. 94/2000, Decizia a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale pentru că din nici un act nu rezultă că fostul proprietar B.G.C.O. ar fi depus cerere de retrocedare prin intermediul unui centru eparhial sau centru de cult, cererea de retrocedare nu îndeplineşte condiţiile legale, nu are număr de ieşire, petenta nu este individualizată prin adresă, cererea nu poartă ştampila sa şi nici nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că petenta P.O. este succesoarea B.G.C.O.
S-au încălcat dispoziţiile art. 3 alin. (1) din OUG nr. 94/2000 pentru că cererea nu a fost făcută de persoana îndreptăţită, fostul proprietar, legea neprecizând posibilitatea unui organ tutelar (centrul de cult sau centrul eparhial) de a formula cerere în numele şi pentru alte persoane juridice care au personalitate juridică proprie, ca organ tutelar putând doar să intermedieze depunerea cererilor la comisie, această cerere neputând fi luată în considerare ca fiind făcută de fostul proprietar.
S-a reţinut că din conţinutul deciziei nu rezultă care dintre membrii comisiei au participat la şedinţa de lucru câţi dintre membrii acesteia, care au votat pentru soluţia dată, câţi au votat împotrivă, încălcându-se art. 6 din Anexa 3, fapt ce atrage nulitatea absolută a deciziei, iar Decizia apărând ca fiind dată de către preşedintele comisiei.
Referitor la faptul că retrocedarea s-a făcut în favoarea unei persoane juridice care nu a fost proprietară la apariţia Decretului nr. 358/1998, iar prin retrocedarea imobilului în favoarea E.R.U.R.G.C.O. s-au încălcat grav prevederile art. 1 alin. (1) din OUG nr. 94/2000.
Fiind soluţionate excepţiile invocate de reclamantă, Instanţa nu s-a mai pronunţat asupra fondului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs E.G.C.R.U.R. apreciind că soluţia recurată este nelegală şi netemeinică.
Soluţia Instanţei de Fond este criticată pentru că în mod greşit a fost negată calitatea E.G.C.R.U.R. de a formula cererea de retrocedare a imobilelor aparţinând cultului greco - catolic şi P.G.C.O. în calitate de titular al acestora şi totodată de reprezentat autorizat al actului greco - catolic în raza de competenţă a ei.
Art. 1 din OUG nr. 94/2000 se referă la imobilele aparţinând cultelor religioase, iar nu de imobilele structurilor în teritoriu prin care sunt organizate aceste culte respectiv cultelor cărora le-au aparţinut şi revendicarea poate fi făcută şi de forurile ierarhice ale acestor structuri, care au atribuţii pentru coordonarea activităţilor de cult, dar şi de protejare juridică a patrimoniului cultului în raza lor teritorială, astfel că admiterea excepţiei lipsei de calitate a E.G.C.R.U.R. a fost o eroare de judecată.
O altă eroare de judecată se consideră şi aceea că Instanţa de Fond substituit atribuţiile Comisiei speciale de retrocedare pentru că a evaluat sub aspect formal cererea de retrocedare formulată de pârâtă, invocând carenţe ale cereri care nu au fost înainte în acţiunea introductivă de Instanţă.
S-a făcut, de către Instanţa de Fond o confuzie între procesul - verbal al şedinţei Comisiei şi Decizia nr. 716 din 28 februarie 2006, ca act administrativ prin care s-a concretizat această hotărâre, Decizia fiind legală dacă este semnată de preşedintele României.
A mai fost invocat caracterul contradictoriu al sentinţei recurate susţinându-se că, pe de o parte se reţine că proprietar titular ar fi P.G.C. şi că aceasta era îndreptăţită la retrocedare iar, pe de altă parte se neagă valabilitatea documentului făcut de E.G.C.R.U.R., în calitate de for tutelar al celei dintâi.
Si Comisia specială de retrocedare a declarat recurs criticând soluţia ca fiind nelegală şi netemeinică.
Primul motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea Instanţei de Fond fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
În mod nelegal, se apreciază că, Instanţa de Fond a considerat că nu poate solicita restituirea imobilului E.R.U.R.G.C. pentru că Decizia nr. 716 din 28 februarie 2006, a fost emisă prin soluţionarea a două cereri de retrocedare formulată de P.G.C.O. şi una de E.R.U.R.G.C.O.
La emiterea deciziei nu au fost încălcate prevederile art. 1 alin. (5) şi art. 3 alin. (1) din OUG nr. 94/2000 pentru că forma deciziei este cea stabilită de Comisie şi este semnată numai de preşedinte.
P.O.C.O. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursurilor declarate.
Examinând probele dosarului, motivele de recurs invocate, dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile declarate pentru următoarele considerente:
Decizia nr. 716 din 28 februarie 2006 a fost emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România la cererea depusă de P.G.C.O. şi de E.R.U.R.G.C.O., iar imobilul a fost restituit către E.R.U.R.G.C. pentru că imobil a fost proprietatea B.G.C., imobilul situat în Oradea, înscris în C.F. al localităţii Oradea, judeţul Bihor.
Potrivit art. 1 alin. (1) din OUG nr. 94/2000, astfel cum a fost modificat, imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte practici juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult se retrocedează foştilor proprietari, iar conform art. 3 alin. (1) (devenit art. 4 alin. (1) - după republicare) cererile de retrocedare se dispun, prin centrul eparhial sau, după caz centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare.
Tot OUG nr. 94/2000 a fost definit centrul de cult ca fiind instituţia, cu sediul în România, sau care coordonează toate autorităţile locale ale unui cult religios, iar cultul eparhial ca fiind instituţia care are jurisdicţie asupra unui număr de unităţi locale de cult situate într-o anumită zonă geografică a ţării.
Pentru că imobilul, la momentul preluării abuzive a aparţinut B.G.C. a fost restituit E.R.U.R.G.C., care a şi formulat cerere de retractare.
Toate acestea dovedesc că susţinerile Instanţei de Fond sunt greşite când a apreciat că s-au încălcat prevederile art. 3 alin. (1) din OUG nr. 94/2000 pentru că, chiar acest act normativ prevede că cererile de retrocedare se formulează de către centrul de cult sau centrul eparhial şi se înregistrează la Comisia specială de retrocedare, ceea ce s-a şi întâmplat în speţă, cerere de retrocedare formulând atât P. cât E. dar pentru că proprietar figurează B.G.C. imobilul a fost retrocedat către E. care are calitatea de conducător al bisericii respective.
Prin urmare nu a fost încălcat nici art. 1 alin. (1) şi alin. (5) din OUG nr. 94/2000.
Nici susţinerile Instanţei de Fond care vizează excepţia de nulitate a deciziei nu sunt fondate.
Conform art. 7 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Comisiei speciale de retrocedare, comisia, asupra cererii de retrocedare, se pronunţă prin decizie motivată, iar în alin. (3) se prevede că forma şi conţinutul deciziei se stabilesc de comisie.
Prin urmare forma şi conţinutul acestor decizii s-au stabilit de comisie şi nu este motiv de nelegalitate faptul că este semnată de Preşedintele României, atâta timp cât Decizia a fost luată de către comisie, aşa cum cere Regulamentul şi nu s-a făcut dovada că la şedinţa unde a fost adoptată nu ar fi fost prezenţi minimum 4 membrii şi pentru această decizie nu ar fi votat 3 membri.
Având în vedere că Instanţa de Fond a audiat cererea de chemare în judecată numai pe baza excepţiilor invocate, care aşa cum au arătat sunt nefondate, dar nu a analizat fondul cauzei, Înalta Curte nu va putea analiza legalitatea şi temeinicia deciziei atacate, pe fond.
De aceea, vor fi admise recursurile declarate, va fi casată hotărârea şi în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va fi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi Instanţă pentru a analiza fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de E.R.U.R.G.C.O. şi de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România împotriva sentinţei nr. 11/ CA din 17 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi Instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2756/2007. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2766/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
