ICCJ. Decizia nr. 3325/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3325/2007
Dosar nr. 6928/193/200.
Şedinţa publică din 29 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5030 din 7 noiembrie 2006, Judecătoria Botoşani a declinat în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantele F.M. şi R.M., în contradictoriu cu pârâta Ganea Maria, pentru anularea Ordinului nr. 159 din 30 iulie 1992 emis de către Ministrul Agriculturii şi Alimentaţiei Bucureşti.
Investită cu soluţionarea cauzei, Curtea de apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 32 din 26 februarie 2007, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei Bucureşti, a admis excepţia de tardivitate şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea reclamantelor ca fiind tardiv formulată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei Bucureşti a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motivat de lipsa procedurii prealabile reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, excepţia tardivităţii acţiunii în contencios administrativ faţă de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care sesizarea instanţei nu se poate face mai târziu de un an de la data emiterii actului şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că, nu deţine competenţe şi atribuţii vis-a-vis de aplicarea legii fondului funciar.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei Bucureşti, instanţa a constatat că ordinul a cărui anulare se solicită în prezenta cauză îi aparţine autorităţii pârâte, motiv pentru care a respins excepţia.
A mai reţinut instanţa că actul contestat a fost emis la data de 30 iulie 1992, iar acţiunea pentru anularea acestuia a fost formulată în cursul anului 2006, cu depăşirea termenului de un an, care reprezintă un termen de decădere, potrivit art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen legal, reclamantele F.M. şi R.M. invocând art. 44 din Constituţie, art. 17 pct. 1 şi 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului precum şi prevederile cuprinse în art. 3041 C. proc. civ.
Susţin recurentele că prin necercetarea motivelor de fond ale acţiunii şi reţinerea excepţiei de tardivitate s-au încălcat prevederile legale care ocrotesc proprietatea.
Ordinul nr. 159 din 30 iulie 1992 care formează obiectul acestui litigiu a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 51 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, fiind lovit de nulitate absolută conform art. III alin. (1) lit. g) din Legea nr. 169/1997 coroborate cu prevederile Legii nr. 247/2005.
Recurentele în cererea de recurs fac referire la dreptul acestora pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform legii fondului financiar.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate şi conform art. 301/1 C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.
Criticile ce vizează încălcarea dreptului de proprietate şi a dispoziţiilor legale care îl ocrotesc, nu pot fi reţinute întrucât prima instanţă nu a cercetat fondul cauzei, fiind respinsă acţiunea ca tardiv formulată.
Prin hotărârea recurată a fost admisă excepţia tardivităţii acţiunii invocată de pârâtul intimat prin întâmpinare, ca un mijloc de apărare, astfel că instanţa nu mai putea intra în cercetarea fondului, respectiv a motivelor ce vizau nulitatea Ordinului nr. 159/1992 prin care reclamantele recurente au pretins că li s-a încălcat dreptul de proprietate.
Instanţa fondului a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente stabilind pe baza probatoriului administrat că reclamanţii sunt decăzuţi din dreptul de a mai formula acţiune în contencios administrativ pentru anularea actului administrativ individual emis la 30 iulie 1992.
Este tardivă acţiunea în contencios administrativ pentru anularea unui act administrativ individual, introdusă cu nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
În condiţiile în care acţiunea nu a fost introdusă faţă de emitentul actului înăuntrul termenului legal respectiv „nu mai târziu de un an de la data emiterii actului" aspectele de fond invocate de recurente nu mai pot fi analizate, fără însă ca aceasta să constituie o atingere adusă dreptului privind accesul liber la justiţie.
În acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, reglementarea condiţiilor procedurale ale acţiunii în justiţie prin stabilirea unor termene cum este termenul pentru introducerea acţiunii nu poate fi considerată o limitare a drepturilor la un proces echitabil.
În raport de aceste considerente se constată corecta soluţionare a excepţiei tardivităţii acţiunii în anularea actului administrativ individual, iar motivele invocate de recurent ce vizează fondul litigiului, exced soluţiei recurate.
În baza prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele F.M. şi R.M. împotriva sentinţei nr. 32 din 26 februarie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3316/2007. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3344/2007. Contencios → |
|---|
