ICCJ. Decizia nr. 3570/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3570/2007
Dosar nr. 209/33/200.
Şedinţa publică din 26 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamanta M.E.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 20866 din 25 ianuarie 2007 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi recunoaşterea calităţii de refugiat pentru perioada octombrie 1942 – martie 1945.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în urma Diktatului de la Viena, în Ardealul de Sud, rămas sub administrarea autorităţilor româneşti, au avut loc persecuţii împotriva etnicilor maghiari în urma cărora reclamanta, împreună cu părinţii, a fost obligată să se refugieze din localitatea Braşov în Cluj.
Prin sentinţa civilă nr. 176 din 22 martie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.E.M. şi a dispus anularea hotărârii nr. 20866 din 25 ianuarie 2007 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 1 noiembrie 1942 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând cu data de 1 decembrie 2006.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că tatăl reclamantei s-a refugiat din Braşov în Cluj iar vârsta mică a reclamantei la data refugiului părinţilor cât şi declaraţiile martorilor conduc la concluzia că aceasta s-a refugiat împreună cu părinţii.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarate recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, care a motivat că în lipsa ocupaţiei hortiste nu se poate susţine că a existat persecuţie etnică care să fi constituit motiv al plecării din localitatea de domiciliu.
Recursul este nefondat.
Se reţine că în urma Diktatului de la Viena au avut loc persecuţii din partea Guvernului României împotriva etnicilor maghiari din Ardealul Sud. Aceste persecuţii pe de o parte constituiau replica la persecuţiile hortiste împotriva populaţiei de naţionalitate română din Ardealul de Nord, iar pe de altă parte constituia o politică reciprocă a Guvernului României şi a Guvernului Ungariei de curăţire etnică a noilor teritorii. Ambele state aveau ca formă de guvernare dictatura militară.
Din probele administrate în cauză se reţine că reclamanta a fost nevoită să se refugieze din Braşov în Cluj, deoarece au existat persecuţii etnice, în concret, părinţii săi, în special tatăl, a fost bătut de legionari şi jandarmi, pe motivul a vorbit în limba maghiară, a fost ameninţat şi îndemnat să părăsească teritoriul României. În asemenea condiţii, în luna octombrie 1942, reclamanta împreună cu familia s-au refugiat în Cluj, localitate aflată sub ocupaţia Ungariei.
Din motivele de recurs s-ar putea deduce că în urma dictatului de la Viena nu au existat nici un fel de persecuţii asupra etnicilor maghiari din România.
Ori, art. 1 din Legea nr. 189/2000 nu face distincţie între naţionalitatea celor persecutaţi sau între localitatea şi statul de unde şi unde a avut loc refugiul. O asemenea distincţie ar conveni Constituţiei României şi întregii ordini de drept.
În consecinţă, recursul declarat în cauză este nefondat şi în temeiul art. 312 C. proc. civ. urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 176 din 22 martie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 3569/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3571/2007. Contencios → |
|---|
