ICCJ. Decizia nr. 3876/2007. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3876/2007
Dosar nr. 5403/1/2007
Şedinţa publică din 12 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 septembrie 2004, reclamanta SC R.N.H.C. SRL Braşov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele G.F. Braşov şi A.N.A.F. Bucureşti, infirmarea Deciziei nr. 250 din 20 august 2004 emisă de A.N.A.F. şi desfiinţarea procesului - verbal încheiat la 11 martie 2002 de G.F. cu privire la impozitul pe profit de 5.823.476.194 lei, majorările de întârziere aferente impozitului de 6.323.371.226 lei, la T.V.A. în sumă de 5.607.169.836 lei şi la majorările de întârziere aferente T.V.A. în sumă de 5.035.384.845 lei.
Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 23/ F/ CA din 12 martie 2007, a respins acţiunea şi, în consecinţă, a menţinut actele emise de pârâte şi atacate în cauză.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Instanţa a reţinut, în esenţă, că din probele administrate rezultă fără echivoc că, organele de soluţionare a contestaţiei în cadrul procedurii jurisdicţionale - administrative s-au pronunţat în mod corect în sensul menţinerii măsurilor stabilite prin procesul - verbal din 11 martie 2002.
Astfel, s-a apreciat că organele de soluţionare a contestaţiei au reţinut în mod corect caracterul fictiv al facturilor şi chitanţelor, având în susţinere şi cele consemnate în sentinţa penală nr. 1537/2003 a Judecătoriei Braşov.
S-a mai reţinut că prin Decizia nr. 250 din 20 august 2004 s-a apreciat în mod corect şi legal faptul că societatea contestatoare a folosit facturi şi chitanţe fictive în operaţiunile efectuate, fără a putea face dovada, atât pe parcursul soluţionării contestaţiei în procedura necontencioasă cât şi în faţa Instanţei de judecată, a realităţii acestora, aspect ce apără de orice critică actele administrativ - fiscale contestate.
A mai reţinut Instanţa că deşi reclamanta a avut posibilitatea ca prin expertiză să poată dovedi susţinerile sale din acţiunea formulată, aceasta nu a dat curs solicitărilor Instanţei pentru efectuarea expertizei, motiv pentru care în mod corect şi legal a fost decăzută din această probă.
În concluzie, Instanţa de Fond a reţinut că, din întreg probatoriul de la dosar rezultă că reclamanta nu a făcut dovada cerută de lege, cu înscrisuri justificative, a susţinerilor sale şi a faptului că sumele reţinute în sarcina sa prin actul de control, ca fiind datorate către stat, ar fi nelegale.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta arată că Instanţa de Fond nu a pus în discuţie excepţia autorităţii de lucru judecat invocată prin acţiunea introductivă.
Susţine recurenta că prin sentinţa civilă nr. 5842/2004 a Judecătoriei Braşov s-a constatat că nu mai datorează nici o sumă de bani la bugetul de stat.
Decăderea din proba cu expertiză a avut loc datorită neputinţei financiare de plata onorariului de expertiză şi nu pentru nedepunerea înscrisurilor solicitate.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate cât şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat prima Instanţă s-a pronunţat în cuprinsul hotărârii recurate, în care a analizat cererea de chemare în judecată, având ca obiect anularea procesului - verbal încheiat la 11 martie 2002 de pârâta G.F. Braşov şi Decizia nr. 250 din 20 august 2004 emisă de A.N.A.F., cerere în care s-a făcut referire la excepţia menţionată.
S-a reţinut, de asemenea, că nu se mai impune a se analiza cererea privind suma de 697.173.828 lei, asupra căreia s-a pronunţat Instanţa penală prin sentinţa penală nr. 1537/2003.
Conform art. 22 C. proc. pen., hotărârea definitivă a Instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa Instanţei civile care judecă acţiunea civilă cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.
Prin Decizia nr. 250 din 20 august 2004 a M.F.P., intimata a reţinut că a rămas fără obiect contestaţia formulată de reclamantă întrucât cu privire la suma de 697.173.828, lei inclusă în suma totală de 22.871.270.185 lei contestată, Instanţa de judecată s-a pronunţat pe fond în sensul datorării acesteia, prin sentinţa penală nr. 1537/2003, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 314/ R din 8 aprilie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Se constată că intimata şi Instanţa de Fond s-au pronunţat asupra sumei de 697.173.828 lei reprezentând impozit pe profit, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, taxă pe valoare adăugată cu majorările de întârziere.
Astfel, organul de soluţionare a contestaţiei s-a pronunţat asupra acestui capăt de cerere pe care l-a respins reţinând că este fără obiect în raport de hotărârea penală care a judecat şi acţiunea civilă pentru suma de 697.173.828 lei.
Susţinerile recurentei privind motivele care au condus la decăderea din proba cu expertiza contabilă dispuse în cauză, în fapt nu sunt critici aduse hotărârii recurate în sensul art.304 C. proc. civ.
Curtea de Apel a avut în vedere că dosarul era înregistrat din 2004, fiind suspendat şi repus pe rol, precum şi lipsa de interes a reclamantei în dovedirea cererii de chemare în judecată, respectiv efectuarea expertizei apreciată ca utilă şi pertinentă cauzei.
În mod corect însă prima Instanţă a făcut aplicarea prevederilor art. 171 C. proc. civ. în sensul analizării cererii de chemare în judecată pe baza înscrisurilor depuse la dosar, partea reclamantă având posibilitatea să se apere, discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerii şi a dovezilor părţii potrivnice.
Se constată că în privinţa celorlalte obligaţii fiscale stabilite prin procesul - verbal din 11 martie 2002 întocmit de G.F. Braşov ca urmare a unui control fiscal asupra activităţii SC R.N.H.C. SRL aferentă perioadei iunie 1998 - ianuarie 2002 şi pentru care s-a respins contestaţia ca neîntemeiată şi nesusţinută, recurenta nu a formulat critici de nelegalitate conform art. 304 C. proc. civ.
Din prisma acestor motive şi cu aplicarea art. 3041 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.N.H.C. SRL Braşov, împotriva sentinţei nr. 23/ F/ CA din 12 martie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3875/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3879/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
