ICCJ. Decizia nr. 3875/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3875/2007
Dosar nr. 3236/86/2006
Şedinţa publică din 12 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Suceava la data de 9 octombrie 2006, reclamanta U.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.J. – C.C.C.L.R.A., anularea Deciziei nr. 346/2004 - 97/2005 emisă de pârât şi obligarea acestuia să emită o nouă decizie prin care să i se recunoască fiului ei C.I.M., decedat, calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, cu acordarea drepturilor prevăzute de OUG nr. 214/1999.
Prin sentinţa nr. 3592 din 16 noiembrie 2006, Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa judecării cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, în temeiul prevederilor art. 6 alin. (1)1 din OUG nr. 214/1999, ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ., ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Decizia atacată fiind emisă de M.J., care are calitatea de autoritate centrală.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 51 din 26 martie 2007, a admis acţiunea, a dispus anularea Deciziei nr. 346 din 14 septembrie 2006 emisă de pârât şi a recunoscut, în favoarea fiului reclamantei, C.I.M., în prezent decedat, calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, urmând ca reclamanta să beneficieze de drepturile conferite prin OUG nr. 214/1999, cu modificările ulterioare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Instanţa a reţinut, în esenţă, că manifestările fiului reclamantei, potrivnice regimului comunist, au fost urmate de anchetarea lui o perioadă îndelungată fiind reţinut zile şi nopţi în şir la sediul securităţii şi supus la interogatorii repetate ceea ce constituie măsuri abuzive, prin privare de libertate, pentru efectuarea de cercetări, în sensul art. 1 alin. (1) raportat la art. 3 lit. a) din OUG nr. 214/1999.
De altfel, a mai reţinut Instanţa că din probatoriul administrat în cauză rezultă, fără echivoc, faptul că împotriva întregii familii a reclamantei au fost luate măsuri restrictive, având de suferit inclusiv la serviciu.
Împotriva sentinţei primei Instanţe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul M.J., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul - pârât a arătat că intimata - reclamantă nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris din care să rezulte că fiul său a fost supus unei măsuri abuzive în sensul art. 3 din OUG nr. 214/1999.
În opinia recurentului - pârât, faptul că fiul intimatei - reclamante a dat mai multe declaraţii nu poate conduce la concluzia că a fost reţinut pentru cercetări din motive politice, propunerile de exmatriculare sau de internare într-o şcoală de corecţie în ipoteza în care au existat, nu se încadrează în categoriile de măsuri administrative abuzive prevăzute de lege, iar decesul s-a produs la aproape 4 ani de la data la care fiul intimatei - reclamante a scris pe pereţii unei clădiri din Botoşani mesaje anticomuniste.
În concluzie, recurentul - pârât a arătat că în absenţa unor înscrisuri doveditoare, în măsură să contrazică adresele emise de S.R.I. şi C.N.A.S., potrivit cărora fiul intimatei - reclamante nu a fost arestat sau reţinut pentru cercetări din motive politice, sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică în raport cu dispoziţiile OUG nr. 214/1999.
Examinând cauza în raport de motivele invocate de recurentul - pârât şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Primul motiv pe care a fost întemeiată în drept calea de atac este cel prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., dar această critică nu a fost deloc dezvoltată, iar Instanţa de Fond a judecat procesul în limitele atribuţiilor recunoscute puterii judecătoreşti şi potrivit propriei competenţe, prevăzute de art. 6 alin. (2) din OUG nr. 214/1999, corelat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este întemeiat în cauză, pentru că sentinţa recurată reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor OUG nr. 214/1999, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate.
OUG nr. 214/1999 aprobată prin Legea nr. 568/2001, cu modificările ulterioare, în forma în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, recunoştea calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă desfăşurată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive.
Măsurile administrative abuzive sunt definite în art. 3 din OUG nr. 214/1999, între acestea figurând cu privarea de libertate în locuri de deţinere sau pentru efectuarea de cercetări (art. 3 lit. a)).
Instanţa de Fond a reţinut în mod corect că situaţia fiului intimatei - reclamante se încadrează în prevederile art. 3 lit. a) teza a II-a din OUG nr. 214/1999, privarea de libertate pentru efectuarea de cercetări.
În acest sens, declaraţiile martorilor A.D. şi F.D.C., potrivit cărora fiul intimatei - reclamante a fost chemat în mod repetat de organele de securitate, fiind reţinut de organele de cercetare zile întregi, se corelează cu măsurile consemnate în raportul cu propunerea de introducere a mijloacelor I.C.D.T. în locuinţa acestuia, raport întocmit în 18 octombrie 1981 de M.I. – D.S.S. – I.J.B., conform căruia „Pătrunderea se va efectua sub pretextul efectuării unei percheziţii la domiciliul lui C.M., cu acceptul mamei acestuia U.R. şi în prezenţa acesteia. În acest timp, fiul său se afla în continuare la sediul inspectoratului, pentru cercetări".
Şi în planul de măsuri întocmit în dosarul de urmărire informativă în octombrie 1981, la pct. 1, este consemnată „Folosirea mijloacelor I.C.D.T., după reţinere, pentru a stabili reacţia mamei sale".
Recurentul - pârât şi-a axat apărările pe adresele din 09 septembrie 2005 şi din 20 decembrie 2005 ale S.R.I. – U.M. şi din 07 martie 2006 a C.N.S.A.S., conform cărora defunctul C.I.M. nu figurează în documentele şi evidenţele preluate de la fosta securitate.
Aceste adrese sunt însă infirmate aşa cum a reţinut şi prima Instanţă de adresa din 11 iulie 2005 a C.N.S.A.S., din care rezultă că persoana respectivă a fost urmărită de securitate şi a avut un dosar informativ compus din 174 file, la dosarul de fond fiind depuse fotocopiile unor file din acest dosar informativ, provenind de la C.N.S.A.S.
În consecinţă, reţinerea fiului intimatei - reclamante pentru cercetări, la organele securităţii, a fost dovedită cu documente, în sensul art. 5 din OUG nr. 214/1998.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul M.J. împotriva sentinţei nr. 51 din 26 martie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3874/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3876/2007. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
