ICCJ. Decizia nr. 3881/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3881/2007
Dosar nr. 369/33/2007
Şedinţa publică din 12 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 2 martie 2007, reclamanta M.K. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 19889 din 9 martie 2006, susţinând că a fost nedreptăţită prin neacordarea drepturilor ce decurg din aplicarea Legii nr. 189/2000.
Reclamanta a arătat că a fost nevoită să se refugieze din cauza persecuţiilor etnice, situaţie pe care a dovedit-o cu acte de stare civilă şi declaraţii de martori.
Prin sentinţa civilă nr. 260 din 9 mai 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca tardiv introdusă.
Pentru a se pronunţa astfel, Instanţa a reţinut că termenul de contestare a hotărârii emise de C.J.P. era de 30 de zile de la data comunicării, termen pe care reclamanta nu l-a respectat.
A mai reţinut Instanţa că reclamanta nu s-a aflat nici în situaţia prevăzută de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, caz în care contestaţia putea fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1) din aceeaşi lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la Instanţa de Fond.
Recurenta a susţinut că sentinţa atacată a fost pronunţată cu interpretarea greşită a normelor legale în materie.
Astfel, recurenta a arătat că în mod greşit acţiunea sa a fost respinsă ca tardiv introdusă, în condiţiile în care a fost indusă în eroare de menţiunea din dispozitivul hotărârii contestate, în sensul că aceasta este susceptibilă de a fi contestată în termen de 6 luni de la comunicare.
În plus, a mai susţinut recurenta că depăşirea termenului s-a datorat şi faptului că în cursul lunii iulie 2006 a fost internată în spital, iar ulterior, datorită stării de boală s-a aflat în imposibilitate de a se deplasa, situaţie la care se adaugă vârsta înaintată şi starea materială precară.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000 privind aprobarea OG nr. 105/1999 pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, împotriva hotărârii comisiei speciale persoana interesată poate face contestaţie la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, potrivit legii contenciosului administrativ.
Hotărârea contestată i-a fost comunicată reclamantei la 27 aprilie 2006, iar contestaţia a fost formulată la 2 martie 2007, în afara termenului legal.
În legătură cu susţinerea reclamantei în sensul că îi sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se constată că în mod corect a reţinut Instanţa de Fond că motivele invocate de aceasta nu se încadrează în noţiunea de motive temeinice, în condiţiile în care problemele de sănătate care au determinat imposibilitatea de deplasare au avut loc în luna iulie 2006, cum rezultă din actele medicale depuse la dosar, dată care oricum se situează în afara termenului prevăzut de lege.
Nu poate fi reţinut nici motivul referitor la menţiunea din cuprinsul hotărârii contestate, în sensul că poate fi atacată în termen de 6 luni de la comunicare, aceasta fiind o susţinere de circumstanţă, invocată pentru prima dată în recurs şi, oricum, este de principiu nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii.
În consecinţă, soluţia Instanţei de Fond fiind legală şi temeinică, recursul este nefondat şi, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.K. împotriva sentinţei civile nr. 260 din 9 mai 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3880/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3883/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
