ICCJ. Decizia nr. 4155/2007. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4155/200.

Dosar nr. 585/33/200.

Şedinţa publică din 31 octombrie 2007

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 315 din 1 iulie 2007, a respins, ca tardivă, acţiunea formulată de V.R., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, având ca obiect anularea hotărârii nr. 20395 din 9 august 2006 emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, reclamanta avea posibilitatea să conteste hotărârea emisă de pârâtă într-un termen de 30 de zile, calculat de la data la care i-a fost comunicată, această dată fiind, în speţă, 27 septembrie 2006, potrivit borderourilor depuse, ca probă, în dosar.

A mai reţinut instanţa că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004 care reglementează un termen de 6 luni de la comunicare, pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ, atâta vreme cât, prin lege specială, se prevede un termen derogatoriu de 30 de zile.

În sprijinul acestei soluţii instanţa a făcut trimitere la Decizia XXXII din 16 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată într-un recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că hotărârile emise de Comisia pentru aplicarea OG nr. 105/1999 pot fi contestate în fata instanţei de contencios administrativ într-un interval de 30 de zile de la comunicare.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta V.R. susţinând că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut obligativitatea termenului de 30 de zile, de la comunicare, pentru contestarea hotărârilor emise în baza Legii 189/2000, întrucât Legea 29/1990, prin care acest termen era reglementat, a fost abrogată, iar noua lege a contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede că termenul de contestare este de 6 luni de la comunicare.

Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Legea 189/2000, hotărârile emise de Comisia pentru aplicarea acestei legi, pot fi contestate într-un termen de 30 de zile, calculat de la data comunicării actului administrativ.

Pe cale de consecinţă, legea specială fiind derogatorie de la dreptul comun, reprezentat în materia contenciosului administrativ de Legea 554/2004, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile acestui din urmă act normativ în ceea ce priveşte posibilitatea de contestare, într-un termen de 6 luni, a actelor administrative.

În acest sens se impune precizarea că trimiterea ce se face în art. 7 alin. (4), la legea contenciosului administrativ, vizează procedura aplicabilă cu ocazia contestării şi nu termenul în care actul poate fi contestat, acest termen fiind cel din lege specială, respectiv Legea 189/2000.

De altfel, aşa cum s-a arătat şi în sentinţa atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a pronunţat în acest sens prin Decizia XXXII din 16 aprilie 2007 dată deSECŢIILE UNITEîntr-un recurs în interesul legii, iar potrivit art. 329 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor e drept printr-o asemenea decizie este obligatorie pentru instanţe.

Faţă de aceste considerente, constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 nu există motive de casare sau modificare a hotărârii instanţei de fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de V.R. împotriva sentinţei civile nr. 315 din 1 iunie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2007.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4155/2007. Contencios