ICCJ. Decizia nr. 4095/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4095/2007
Dosar nr. 5677/1/200.
Şedinţa publică din 25 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta SC D.C. SA Târgovişte a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F. Argeş, A.I.F., Serviciul de Control Fiscal şi cu Ministerul Finanţelor Publice (în prezent Ministerul Economiei şi Finanţelor), A.N.A.F., anularea deciziei de impunere nr. 82 din 17 martie 2006 privind obligaţiile fiscale suplimentare emisă în sarcina sa.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta a apreciat că actul de control întocmit şi Decizia de impunere sunt lovite de nulitate absolută fiind emise cu încălcarea prevederilor art. 102 alin. (3) C. proCod Fiscal în raport cu care inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru aceleaşi taxe şi impozite datorate şi pentru aceeaşi perioadă, singura excepţie fiind admisă în cazul apariţiei unor date suplimentare, necunoscute de inspectori la data verificării.
Reclamanta a mai susţinut că la stabilirea concluziilor organului fiscal nu s-au avut în vedere toate documentele puse la dispoziţie, ceea ce a condus la stabilirea unor concluzii eronate.
Prin sentinţa nr. 68 din 12 aprilie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă D.G.F.P. Argeş şi a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că împotriva aceleiaşi decizii de impunere reclamanta a formulat contestaţie pe cale administrativă, iar prin Decizia nr. 130 din 26 iulie 2007 s-a dispus suspendarea soluţionării pe fond a acesteia până la încheierea cercetării penale ce se efectuează în dosarul nr. 43/P/205/2006.
Curtea de Apel Ploieşti a apreciat că până la soluţionarea pe fond de către organul administrativ a contestaţiei formulate nu se poate admite ca instanţa de contencios administrativ să procedeze la soluţionarea pe fond a acţiunii, aşa cum a fost investită.
Împotriva sentinţei civile nr. 68 din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a formulat recurs în termen legal reclamanta SC D.C. SA Târgovişte, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru judecarea fondului.
A învederat reclamanta, prin motivele de recurs, că hotărârea atacată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, instanţa de fond neavând în vedere atunci când a apreciat că acţiunea este inadmisibila prevederile art. 6 din C.E.D.O., convenţie la care si România este parte, potrivit căreia orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta si imparţiala, instituita de lege, care va hotărâri fie asupra încălcării drepturilor si obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii in materie penala îndreptate împotriva sa, precum şi prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţia României care statuează ca orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, şi că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
În fapt, a arătat recurentul că a investit instanţa de fond cu o cerere de chemare in judecata prin care a solicitat instanţei sa dispună anularea deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare nr. 82 din 17 martie 2006 emisa de către D.G.F.P Argeş, A.I.F., Serviciul de Control Fiscal Piteşti, impunându-se emiterea unei decizii de reverificare în care trebuie sa apară datele suplimentau prevăzute de art. 102 alin. (3) C. proCod Fiscal, adică datele necunoscute inspectorului fiscal la data efectuării primei inspecţii fiscale.
Recursul este nefondat.
Reclamanta s-a adresat direct instanţei de contencios administrativ pentru anularea deciziei de impunere nr. 82/17 martie 2006, emisă de A.N.A.F., D.G.F.P. Argeş, A.I.F. Serviciul de Control Fiscal, privind obligaţiile fiscale suplimentare în sumă de 816.488 lei reprezentând TVA, fără a aştepta finalizarea procedurii în faţa D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F., în condiţiile în care conform art. 188 alin. (2) C. proCod Fiscal poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ Decizia emisă de organul fiscal competent în procedura administrativă de contestare a actelor administrative fiscale, cum sunt Decizia de impunere şi procesul-verbal de control fiscal.
Într-adevăr, în conformitate cu prevederile art. 175 C. proc. fisc, împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac, şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.
Procedura de soluţionare a acestor contestaţii, reglementată de art. 175-188 C. proCod Fiscal este o procedură administrativă prealabilă, iar nu o jurisdicţie specială administrativă în sensul art. 21 alin. (4) din Constituţia României, republicată, şi a art. 6 din Legea nr. 554/2004.
Curtea Constituţională a statuat în mod constant că dispoziţiile C. proCod Fiscal nu instituie jurisdicţii speciale administrative, în sensul art. 21 alin. (4) din Constituţie, ci reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare ale acestora de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege. Asemenea proceduri nu întrunesc elementele definitorii ale activităţii de jurisdicţie, caracterizată prin soluţionarea de către un organ independent şi imparţial a litigiilor privind existenţa, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective, ele fiind specifice funcţiei administrative.
Pe de altă parte, art. 7 din Legea nr. 554/2004 instituie obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile de către persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, anterior sesizări instanţei, chiar şi pentru ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicţională şi nu s-a optat pentru aceasta.
Din coroborarea acestor prevederi legale, rezultă că este obligatorie parcurgerea procedurii administrative prealabile care, în raport cu natura juridică a actului atacat, se impunea a fi efectuată în condiţiile stabilite prin art. 175-188 C. proCod Fiscal
Întrucât această procedură prealabilă constituie o condiţie specială de exerciţiu a dreptului la acţiune, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, coroborată cu art. 109 alin. (2) C. proc. civ., iar reclamanta nu a înţeles să o urmeze în integralitate, prima instanţă a concluzionat în mod corect că se impune adoptarea soluţiei de respingere a acţiunii, ca fiind inadmisibilă.
Aşa fiind, în raport de cele mai sus arătate, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurenta SC D.C. SA Tărgovişte împotriva sentinţei nr. 68 din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC D.C. SA Târgovişte împotriva sentinţei nr. 68 din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4081/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4101/2007. Contencios → |
|---|
