ICCJ. Decizia nr. 4375/2007. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4375/2007
Dosar nr. 524/33/2007
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul M.G.Ş. a chemat în judecată pârâtele A.N.R.P. şi C.C.S.D., solicitând obligarea acestora la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Cluj-Napoca,şi obligarea la daune cominatorii de 1000 RON pe zi de întârziere până la emiterea deciziei.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul a arătat că la data de 23 noiembrie 2006 a solicitat în scris pârâtei A.N.R.P. să evalueze imobilele identificate în Dispoziţia de propunere privind acordarea de despăgubiri nr. 1423 din 6 mai 2006 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca şi să fie emis titlul de despăgubire, însă cererea nu a fost soluţionată în termenul prevăzut de lege.
Prin sentinţa civilă nr. 317 din 2007 din 1 iunie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţi procesuale pasive invocată de pârâta A.N.R.P., respingând acţiunea faţă de această pârâtă.
Totodată, a fost admisă în parte acţiunea reclamantului, iar pârâta C.C.S.D. a fost obligată să emită o decizie reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII la Legea nr. 247/2005, în dosarul înregistrat sub nr. 14424/ CC, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris iniţial în CF Cluj, casă cu 2 etaje, din piatră, la parter: cu 6 camere, 2 bucătării şi dependinţe, la etajul I: cu 7 camere, 1 bucătărie şi dependinţe, la etajul II: cu 7 camere, 2 bucătărie şi dependinţe, precum şi cu o curte în suprafaţă de 724 mp.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 1000 RON pe zi întârziere, până la emiterea deciziei.
Pentru a pronunţa o asemenea sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. a considerat această excepţie întemeiată, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005 prerogativele privind analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor revine C.C.S.D.
Referitor la fondul cauzei, prima instanţă a reţinut următoarele:
- prin notificarea nr. 37306/452/2001, reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în municipiul Cluj-Napoca, imobil vândut în baza Legii nr. 112/1995 foştilor chiriaşi;
- Primăria municipiului Cluj – Napoca a emis Dispoziţia nr. 1423 din 6 mai 2006, acordând măsuri reparatorii în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, după care dispoziţia menţionată împreună cu dosarul întocmit au fost transmise secretariatului comisiei centrale, fiind înregistrat sub nr. 14424/ CC;
- la data de 22 ianuarie 2007 reclamantul a fost informat că dosarul menţionat nu a fost selectat potrivit criteriului aleatoriu stabilit prin Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006 a C.C.S.D., procedură prevăzută de Legea nr. 247/2005;
- potrivit prevederilor legii menţionate, în termen de 10 zile de la data adoptării dispoziţiei, aceasta se transmite, împreună cu întreaga documentaţie, C.C. care are atribuţia de a analiza situaţia juridică a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură după care, dosarele pentru care s-a apreciat că în mod întemeiat s-a respins cererea de restituire în natură sunt centralizate şi transmise evaluatorului său societăţii de evaluatori desemnată, în vederea întocmirii raportului de evaluare;
- analizarea dosarului cu privire la verificările prevăzute de art. 16 alin. (4) şi trimiterea către evaluator potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol se face în mod aleatoriu pe baza unui program informatic, aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2/2006 emisă de comisia pârâtă;
- pârâta invocă drept temei legal pentru un asemenea procedeu dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi Normele metodologice corespunzătoare art. 17 din Titlul VII din lege, aprobate pin HG nr. 1095/2005;
- pe aceste temeiuri, comisia menţionată a stabilit printr-un act administrativ cu caracter normativ, că soluţionarea dosarelor se face în mod aleatoriu, cu ajutorul unui soft de calculator, fără a avea la dispoziţie o marjă de apreciere discreţionară, care justifică refuzul acestei autorităţi de a emite titlu de despăgubire;
- în condiţiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen de soluţionare, acest lucru trebuie să se facă într-un termen rezonabil, fără ca elementul aleatoriu introdus să constituie o justificare care să conducă la respingerea acţiunii reclamantului în această privinţă;
- prin nesoluţionarea într-un termen rezonabil a cererii referitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire se încalcă dreptul reclamantului la respectarea bunurilor sale, iar în considerarea art. 6 din C.E.D.O., precum şi a art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, autoritatea administrativă abilitată are obligaţia legală de a găsi toate mijloacele necesare soluţionării cererilor şi de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluţionare a cererilor în cadrul legii, dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetăţenilor;
- cu privire la capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtei la daune cominatorii de 1000 RON pe zi de întârziere până la emiterea deciziei, instanţă de fond a apreciat că nu poate fi vorba de pasivitatea comisiei, care este ţinută să emită Decizia numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzută de lege;
- în legătură cu acelaşi capăt de cerere, s-a mai avut în vedere faptul că Legea nr. 247/2005 nu prevede o sancţiune pentru întârzierea sau refuzul deţinătorului bunului de a stabili şi acorda despăgubiri şi nici un termen până la care trebuie îndeplinită obligaţia.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta C.C.S.D.
Recurenta apreciază că prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 s-a prevăzut că ordinea în care vor fi soluţionate dosarele va fi reglementată prin decizie a C.C., în care scop s-a emis Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006, prin care s-a stabilit criteriul aleatoriu în această privinţă şi care se fundamentează pe dispoziţiile legale amintite.
Mai arată că, în scopul acordării unor despăgubiri juste şi echitabile şi având în vedere numărul mare de cereri formulate, prin lege s-a atribuit comisiei o marjă de apreciere, iar stabilirea criteriului aleatoriu privind ordinea de soluţionare a dosarelor de despăgubiri este legală şi proporţională cu scopul urmărit.
Recurenta consideră că în mod greşit instanţa fondului a reţinut că a existat un refuz nejustificat al Comisiei Centrale referitor la soluţionarea dosarului privind acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantului. În acest sens, subliniază că răspunsurile formulate la petiţiile reclamantului nu pot fi considerate ca fiind refuz nejustificat, neconţinând o exprimare a intenţiei de a nu da curs solicitării reclamantului, ci făcând parte din procedura administrativă ce trebuie parcursă.
Totodată, arată că modalitatea de stabilire a ordinii de soluţionare a dosarelor de acordare a despăgubirilor nu poate fi caracterizată ca fiind un exces de putere al acestei autorităţi.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, C.C.S.D. constituită în subordinea C.P.M. are în principal, următoarele atribuţii:
a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;
b) ia alte măsuri legale, necesare aplicării acestei legi.
Normele metodologice de aplicare a titlului VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, norme aprobate prin HG nr. 1095/2005, prevăd, în aplicarea art. 17 din legea menţionată, că ordinea în care vor fi soluţionate dosarele va putea fi stabilită prin decizie a C.C.
Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006 a C.C. a prevăzut că ordinea de soluţionare a dosarelor este aleatorie, potrivit unui program derulat pe baza unui soft de calculator.
Cu privire la temeiurile legale pe care se bazează procedurile administrative specifice activităţii instanţa fondului nu a formulat critici, acestea fiind îndreptate asupra termenului rezonabil în care trebuie soluţionare cererile, în condiţiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede vreun termen. Astfel, în cuprinsul sentinţei atacate se arată că a condiţiona soluţionarea dosarelor de elementul aleatoriu introdus de comisie nu este o justificare pertinentă.
În legătură cu acest aspect sunt evocate prevederile art. 6 din C.E.D.O., precum şi cele ale art. 1 din Protocolul 1 adiţional la C.E.D.O., reţinându-se în mod corect că prin nesoluţionarea într-un termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire sunt încălcate dispoziţiile menţionate.
Din această perspectivă nu pot fi primite criticile formulate, referitoare la faptul că nu a existat un refuz nejustificat al C.C. privind soluţionarea cererii.
În concluzie, sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Cluj este legală şi temeinică, urmând ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 317 din 1 iunie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4370/2007. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4376/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
