ICCJ. Decizia nr. 4371/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4371/2007
Dosar nr. 2884/45/2006
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.A. a chemat în judecată pârâta C.J.P. Iaşi - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 solicitând anularea Hotărârii nr. 2118 din 28 aprilie 2006, prin care a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor legale prevăzute de OG nr. 105 din 30 august 1999 pentru persoanele persecutate din motive etnice de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 81/ CA din 28 iunie 2007 a dispus admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În acest sens prima instanţă a reţinut că nu subzistă motivele pentru care s-a respins de pârâtă prin Hotărârea nr. 2118/2006, cererea reclamantului de recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Conform probelor scrise depuse la dosar, reclamantul a dovedit calitatea de cetăţean român, cât şi faptul prestării de muncă obligatorie, în condiţiile prevăzute de art. 1 lit. d) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal şi invocând nelegalitatea conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a declarat recurs C.J.P. Iaşi.
În esenţă motivează recurenta că în mod greşit prima instanţă a stabilit calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 a reclamantului fără ca acesta să facă dovada cetăţeniei române şi a persecuţiei suferite.
Prin concluziile scrise recurenta arată că ulterior formulării cererii de recurs, contestatorul intimat a depus la această instituţie o cerere de revizuire a Hotărârii nr. 2118 din 28 aprilie 2006, însoţită de o copie după paşaport, prin care face dovada cetăţeniei române.
În raport de aceste precizări se constată că recurenta nu mai insistă în motivul de recurs ce viza lipsa dovezii în condiţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei române cu paşaportul sau actul de identitate.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Conform prevederilor art. 1 lit. d). din Legea nr. 189/2000 beneficiază de drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 "persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere 6 septembrie 1940 şi până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii pe motive etnice a făcut parte din detaşamentele de muncă forţată".
În mod corect prima instanţa pe baza probelor administrate a reţinut că reclamantul a dovedit faptul prestării de muncă obligatorie în condiţiile legii, respectiv a făcut parte din detaşamente de muncă forţată în intervalul 03 septembrie 1941 până la 23 august 1944.
De altfel, recurenta nu contestă persecuţia suferită, însă invocă că stabilirea drepturilor trebuie să se facă în baza unor înscrisuri doveditoare, care în cauză nu ar fi fost depuse.
În cauză, dovedirea situaţiei prevăzute la art. 1 din lege s-a făcut cu acte oficiale eliberate de M.A.N., respectiv certificatul emis la 31 ianuarie 2006.
În raport de aceste considerente, criticile de nelegalitate sunt nefondate, astfel că recursul a fost respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Iaşi împotriva sentinţei nr. 81/ CA din 28 iunie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4339/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4374/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
