ICCJ. Decizia nr. 4464/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4464/200.
Dosar nr. 1787/2/200.
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta N.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, să se constate refuzul nejustificat al acestei instituţii de a răspunde petiţiei sale privind obţinerea dosarului său medical din perioada 13 mai 1989 - 13 mai 1991, precum şi comunicarea tuturor înscrisurilor pe care le-a primit din partea autorităţilor americane.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a depus petiţia nr. 1271 din 26 ianuarie 2006 prin care a cerut M.A.E. să-i trimită înscrisurile menţionate.
Prin sentinţa civilă nr. 989 din 11 aprilie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta N.N.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în speţă nu sunt incidente prevederile art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004, deoarece nu se poate stabili culpa pârâtului sau refuzul nejustificat de a răspunde petiţiei sau de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.
A mai constatat instanţa de fond că răspunsul negativ nu echivalează cu refuzul nejustificat, iar faptul că mai multe instanţe au apreciat netemeinicia cererii reclamantei este un argument în plus pentru soluţia pronunţată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta N.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Susţine în esenţă că solicitările ei de a intra în posesia documentelor ce au compus dosarul medical întocmit în perioada cât a locuit în Statele Unite al Americii, au fost ignorate de către pârât, acesta din urmă refuzând să-i comunice răspunsurile primite din partea autorităţilor S.U.A.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, subsumate unui singur motiv de recurs, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este neîntemeiat, după cum se va arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ (...)".
Prin urmare, persoana care se adresează instanţei de contencios administrativ trebuie să facă dovada existenţei unei vătămări a unui drept sau interes legitim, iar această vătămare trebuie să provină de la o autoritate publică, prin emiterea vreunui act administrativ sau prin refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere.
Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, judicios analizate de către instanţa de fond, reclamanta nu a dovedit că drepturile sau interesele sale legitime au fost vătămate, cu rea-credinţă, de către autoritatea pârâtă, Ministerul Afacerilor Externe.
Astfel, chiar prin motivele de recurs formulate, recurenta-reclamantă N.N., afirmă, în mai multe rânduri, că pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a dat curs cererii sale de a obţine dosarul medical întocmit de autorităţile americane, făcând mai multe demersuri, prin Consulatul Român din Statele Unite ale Americii, în vederea obţinerii informaţiilor solicitate.
De asemenea, pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a comunicat reclamantei, în termen rezonabil, rezultatul cercetărilor efectuate, prin Consulatul General al României, în sensul că autorităţile americane nu au putut furniza relaţii despre dosarul medical întocmit în perioada 1989-1991, deoarece dosarele privind sănătatea mentală sunt distruse conform legislaţiei americane după 7 ani de la externarea pacientului.
Pe de altă parte, situaţia că pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a procedat la clasarea petiţiilor succesive formulate de către reclamantă şi care conţineau aceeaşi solicitare de obţinere a documentelor medicale de la autorităţile americane competente, este conformă cu dispoziţiile art. 10 alin. (2) din OUG nr. 27/2002 privind procedura de soluţionare a petiţiilor.
Susţinerea recurentei-reclamante în sensul că pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a refuzat să soluţioneze ultima petiţie înaintată la data de 26 ianuarie 2006, nu poate fi primită, atâta vreme cât această instituţie a dovedit că a făcut toate demersurile necesare rezolvării pretenţiilor reclamantei, iar faptul că rezultatul final a fost unul negativ (neobţinerea dosarului medical întocmit de autorităţile americane) nu poate fi echivalat cu un „refuz nejustificat" în sensul prevederilor art. 1 alin. (1) raportate la cele ale art. 1 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt concretă rezultată din probatoriul administrat, astfel încât,
In temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.N., împotriva sentinţei civile nr. 989 din 11 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4458/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4468/2007. Contencios → |
|---|
