ICCJ. Decizia nr. 4573/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4573/2007
Dosar nr. 1466/36/2007
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 aprilie 2007, reclamanta SC E. 2000 SRL, Constanţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., anularea Deciziei nr. 89 din 6 aprilie 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i analizeze pe fond contestaţia pe care a formulat-o împotriva Deciziei de impunere nr. 553 din 30 ianuarie 2007 şi a raportului de inspecţie fiscală din data de 25 ianuarie 2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 30 ianuarie 2007, i-au fost comunicate Decizia de impunere nr. 555 din 30 ianuarie 2007 şi raportul de inspecţie fiscală din data de 25 ianuarie 2007 privind soluţionarea decontului TVA nr. 687.779 lei din 22 iunie 2006, cu opţiunea de rambursare a sumei negative de 687.777 lei.
Împotriva celor două acte administrative, reclamanta a formulat contestaţie în temeiul art. 175 din OG nr. 92/2003, însă autoritatea publică pârâtă, în loc să-i soluţioneze pe fond contestaţia, a dispus, prin Decizia atacată, suspendarea cauzei până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală cu privire la livrările de cereale facturate de SC L.T.G. SRL.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 476/ CA din 25 iunie 2007, a admis contestaţia, a anulat Decizia nr. 89/2007 şi a obligat pârâta să examineze pe fond contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 553/2007 şi a raportului de inspecţie fiscală din data de 25 ianuarie 2007. Totodată, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că Decizia prin care a fost suspendată contestaţia este nelegală, deoarece: nu suntem în prezenţa unei alte judecăţi, care să se deruleze în faţa unei instanţe judecătoreşti independente şi care să aibă ca obiect existenţa sau inexistenţa unui drept, de a cărui soluţionare să depindă contestaţia reclamantei; organele de cercetare penală nu fac parte din categoria instanţelor judecătoreşti.
S-a mai reţinut că nu constituie temei al suspendării faptul că, împotriva administratorilor unei alte societăţi s-a formulat plângere penală, deoarece nu s-a dovedit că această infracţiune are înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi luată în procedura administrativă.
Împotriva sus menţionatei sentinţe, a declarat recurs, în termen legal, pârâta A.N.A.F. prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, solicitând modificarea acestei hotărâri, ca netemeinică şi nelegală, cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că soluţia pronunţată de prima instanţă este eronată, deoarece, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că există o interdependenţă între exercitarea dreptului de deducere a TVA către intimata reclamantă şi realitatea operaţiunilor derulate de aceasta cu SC L.T.G. SRL, întrucât faptele care au stat la baza emiterii facturilor fiscale pentru care SC E. 2000 SRL Constanţa şi-a exercitat dreptul de deducere a TVA fac obiectul cercetării penale, organele penale urmând să stabilească dacă între intimată şi SC L.T.G. SRL a existat vreo înţelegere şi dacă prin operaţiunile derulate s-a prejudiciat bugetul de stat.
A arătat că, în vederea soluţionării cererii de rambursare a soldului sumei negative de TVA, depusă de intimata reclamantă, în temeiul prevederilor art. 95 alin. (1) lit. c) din OG nr. 92/2004, republicată şi ale art. 145 din Legea nr. 571/2003, republicată şi modificată, organele de control fiscal au procedat la efectuarea unui control încrucişat, ocazie cu care s-a constatat că societatea SC L.T.G. SRL nu mai funcţionează la sediul declarat, iar părţile sociale au fost concesionate unei alte persoane, care nu a putut fi contactată.
S-a mai menţinut că, în condiţiile în care legalitatea emiterii facturilor fiscale către SC L.T.G. SRL nu a putut fi verificată şi nu s-a dovedit că furnizorul ar fi colectat TVA, organele de control au înaintat, cu adresa din 18 august 2006 plângere penală către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa împotriva asociaţilor, administratori ai S.C. L.T.G. SRL, având ca obiect cercetarea faptelor ce intră sub incidenţa prevederilor art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, republicată, respectiv sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare şi fiscale.
În opinia recurentei, aceste considerente justifică emiterea deciziei nr. 89/2007, prin care s-a suspendat soluţionarea contestaţiei formulată de intimată referitoare la suma totală de 2.058.550 lei reprezentând TVA şi majorări de întârziere aferente.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele expuse de recurentă, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că această hotărâre este temeinică şi legală.
Potrivit dispoziţiilor art. 184 alin. (1) lit. a) dinC. proCod Fiscal, organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei, atunci când: „depinde în tot sau în parte de existenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".
În speţă, A.N.A.F., investită de SC E. 2000" SRL Constanţa cu soluţionarea contestaţiei împotriva Deciziei de impunere nr. 553 din 30 ianuarie 2007 şi a raportului de inspecţie fiscală din data de 25 ianuarie 2007, a făcut aplicarea textului legal mai sus citat, deşi nu erau îndeplinite condiţiile legale care să justifice măsura suspendării soluţionării cauzei.
Astfel, se constată că nu s-a făcut dovada existenţei, unei alte judecăţi al cărei obiect să înrâurească în tot sau în parte soluţionarea prezentei cauzei.
Adresa din 18 august 2006 emisă de A.N.A.F. – D.G.F.P. Constanţa – A.C.F. Constanţa, prin care s-a formulat plângere împotriva unor persoane – asociaţi şi administratori ai SC L.T.G. SRL, nu constituie o dovadă privind existenţa unei alte judecăţi, în sensul prevederilor art. 184 alin. (1) lit. b) din C. proCod Fiscal
În absenţa unor mijloace de probă care să ateste punerea în mişcare a acţiunii penale precum şi existenţa unui raport de interdependenţă între faptele respective şi creanţele bugetare în discuţie, nu erau îndeplinite cerinţele legale pentru suspendarea soluţionării contestaţiei de către autoritatea publică pârâtă.
Admiţând acţiunea şi dispunând obligarea A.N.A.F. să soluţioneze pe fond contestaţia formulată de societatea comercială, instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, din acest considerent şi în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte urmând a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 476/ CA din 25 iunie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3062/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4574/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
