ICCJ. Decizia nr. 46692007/2007. Contencios
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 46692007
Dosar nr. 594/32/2/2007
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 2 mai 2006 reclamantul A.N. a solicitat obligarea pârâţilor S.R.I. - U.M. Bacău şi S.R.I. Bucureşti la plata drepturilor salariale care i-au fost diminuate prin Ordinul D.P. nr. 0572 din 9 mai 2003 emis de directorul S.R.I., ordin de care a aflat prin adresa nr. 71892/2006, suma fiind de 950 RON. A solicitat şi daune morale de 1.000 RON. Ulterior reclamantul a precizat că solicită anularea Ordinul D.P. nr. 0572 din 9 mai 2003 emis de S.R.I.
În motivarea acţiunii s-a arătat: că la data de 27 iunie 2003, în perioada de concediu medical, reclamantului i s-a comunicat că a fost trecut în rezervă prin ordinul D.P. nr. 0737 din 23 iunie 2003 emis de directorul S.R.I., ordin care a fost anulat ulterior; că drepturile salariale nu i-au fost achitate, motiv pentru care a formulat acţiune la Curtea de Apel Iaşi – Dosar nr. 4777/2005; că măsura punerii la dispoziţie nu i-a fost comunicată, luând cunoştinţă de aceasta în cadrul Dosarului nr. 4777/2005; că a solicitat comunicarea măsurii iar SRI, în răspunsul comunicat, a făcut vorbire de Ordinul D.P. nr. 0572 din 9 mai 2003.
Prin sentinţa civilă nr. 83 din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost respinsă ca tardivă, reţinându-se că a trecut mai mult de un an de la data emiterii actului, conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul arătând, în esenţă, că acţiunea nu este tardivă, întrucât a luat cunoştinţă de ordinul D.P. nr. 0572 din 9 mai 2003 la data de 10 februarie 2006, fiindu-i comunicat prin adresa nr. 71892 din 6 februarie 2006.
La data de 15 octombrie 2007 recurentul a invocat excepţia de nelegalitate a hotărârii Consiliului de judecată din 9 iunie 2003, conform motivelor invocate în scris la fila 13 din dosar.
Curtea apreciază că soluţionarea cauzei nu depinde de actul a cărui nelegalitate a invocat-o recurentul pe cale de excepţie în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât sentinţa recurată a avut în vedere tardivitatea acţiunii de anulare a ordinului D.P. nr. 0572 din 9 mai 2003 emis de S.R.I., astfel încât în recurs se verifică doar acest aspect al tardivităţii.
De altfel, reclamantul a formulat şi o acţiune directă în anularea hotărârii Consiliului de judecată din 9 iunie 2003, care a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 85 din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pe cale de consecinţă, Curtea va respinge cererea recurentului de sesizare a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, privind excepţia de nelegalitate a hotărârii Consiliului de judecată din 9 iunie 2003.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Curtea de apel a apreciat corect tardivitatea formulării acţiunii la data de 2 mai 2006, precizată la data de 6 octombrie 2006, faţă de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în forma în vigoare la data soluţionării pricinii, text care prevede că cererea nu poate fi introdusă mai târziu de un an de la data emiterii actului. Cum ordinul contestat a fost emis la data de 9 mai 2003, acţiunea este tardivă.
Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N. împotriva sentinţei civile nr. 83 din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge cererea privind sesizarea Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a hotărârii Consiliului de judecată din 9 iunie 2003, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 4644/2007. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 4674/2007. Contencios. Refuz acordare... → |
---|