ICCJ. Decizia nr. 4677/2007. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4677/2007
Dosar nr. 3977/44/2006
Şedinţa publică din 4 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta R.A.A.Z.L. Brăila a chemat în judecată Primăria Municipiului Brăila, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea în parte a deciziei de impunere fiscală nr. 6416 din 29 mai 2006, precum şi a Deciziei nr. 6 din 19 iulie 2006 privitoare la suma totală de 1.030.929 RON, reprezentând cota de 50% asupra veniturilor încasate din concesionarea bunurilor publice.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că, în urma controlului fiscal al perioadei 1 martie 2004 – 31 decembrie 2005, s-a reţinut în mod greşit că ar fi încasat fără a vărsa la bugetul local cota de 50% din veniturile încasate din concesionarea unor bunuri către terţi, întrucât ea nu datorează aceste sume, hotărârile prin care C.L. Brăila a stabilit această obligaţie fiind nelegale.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 139 din 28 noiembrie 2006, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că hotărârile C.L. Brăila nu au fost atacate în nici un fel, astfel încât au putere de lege. În plus, acestea nu contravin nici legii, atâta vreme cât fixează, tot în limitele legii, cuantumul sumelor datorate bugetului local de unii agenţi economici care concesionează bunurile din domeniul public, pe care le au în administrare.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta R.A.A.Z.L. Brăila a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., susţinându-se, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, art. 12 şi 211 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 244/2004, art. 5, art. 8, art. 12 din HG nr. 330/1994, art. 3 din HG nr. 1222/2003 sumele încasate cu titlu de redevenţe şi chirii rezultate din derularea contractelor de concesiune şi închiriere sunt venituri proprii ale R.A.A.Z.L. Brăila, concluzie care reiese şi din Opinia legală a M.F.P., hotărârea primei instanţe fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
S-a apreciat că în speţă sunt aplicabile prevederile Legii nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, modificată prin Legea nr. 244/2004, ca lege specială în raport cu Legea nr. 2131998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, puncte de vedere exprimate, de altfel, atât de M.F.P., cât şi de Primăria Municipiului Galaţi, solicitându-se a se avea în vedere şi împrejurarea că prin sentinţa civilă nr. 35/F/CA din 13 martie 2007 Tribunalul Brăila a constatat nelegalitatea Hotărârea C.L. Brăila nr. 28 din 27 februarie 2004 în raport cu dispoziţiile Legii nr. 84/1992 şi ale HG nr. 330/1994, anulând o altă decizie de impunere cu privire la cota de 50% asupra veniturilor încasate din închirierea bunurilor.
A mai susţinut recurenta că prin deciziile de impunere emise de C.L. Brăila este obligată, practic, să modifice destinaţia sumelor încasate cu titlu de redevenţă.
Recursul este fondat.
Analizând actele dosarului şi criticile recurentei, prin prisma dispoziţiilor art. 304, art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că în speţă este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greşită a legii, pentru considerentele în continuare arătate.
Prin HG nr. 330/1994 a fost înfiinţată Zona Liberă Brăila cu o suprafaţă de 65,1 ha, precum şi Regia Autonomă „Administraţia Zonei Libere Brăila", având ca obiect de activitate, potrivit art. 6 din Anexa 2, administrarea şi exploatarea suprafeţei declarate zonă liberă.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 din acest act normativ, terenurile care intră în patrimoniul Zonei Libere Brăila sunt bunuri proprietate publică, administrate de Regia Autonomă „Administraţia Zonei Libere Brăila".
Prin HG nr. 1222/2003 s-a aprobat trecerea tuturor bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului aflate în administrarea R.A.A.Z.L. Brăila în proprietatea publică a municipiului Brăila şi în administrarea aceleiaşi regii autonome.
În conformitate cu art. 121 alin. (2) din Legea nr. 84/1992, introdus prin pct. 10 din Legea nr. 244/2004, concesionarea bunurilor aflate în administrarea zonelor libere se realizează în baza unui contract prin care administraţia zonei libere, în calitate de concedent, transmite pe o perioadă de cel mult 49 de ani, operatorului, în calitate de concesionar, dreptul şi obligaţia de exploatare a acestora, în schimbul unei redevenţe, care se constituie venit propriu al administraţiei.
Regimul închirierii unor astfel de bunuri este reglementat prin art. 122 din Legea nr. 84/1992, modificată şi completată prin Legea nr. 244/2004, prevăzându-se expres că şi veniturile obţinute din chirii se constituie venit propriu al administraţiei.
De asemenea, potrivit art. 21 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 84/1992, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 244/2004, resursele financiare ale administraţiilor zonelor libere se constituie şi din veniturile obţinute din aplicarea tarifelor de concesionare şi închiriere.
La data de 27 februarie 2004, C.L. Brăila a adoptat, în baza prevederilor art. 16 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, Hotărârea nr. 28/2004, prin care a stabilit în sarcina recurentei obligaţia de a vira la bugetul local 50% din sumele încasate cu titlu de redevenţe şi chirii rezultate din derularea contractelor de concesionare şi închiriere încheiate.
În baza acestei hotărâri, reprezentanţii Direcţiei Finanţelor Publice din cadrul Primăriei Municipiului Brăila, prin Decizia de impunere nr. 6416 din 29 mai 2006, au stabilit în sarcina reclamantei - recurente obligaţia de plată a sumei de 1.030.929 lei, alături de sumele datorate cu alt titlu, contestaţia formulată împotriva respectivei decizii fiind respinsă prin Decizia nr. 6 din 19 iulie 2006 a Direcţiei Finanţelor Publice Locale Brăila.
Legea nr. 213/1998, prin art. 16 alin. (1) şi alin. (2), prevede într-adevăr că sumele încasate din închirierea sau din concesionarea bunurilor proprietate publică se fac, după caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, iar, în cazul în care contractul de închiriere se încheie de titularul dreptului de administrare, acesta are dreptul să încaseze din chirie o cotă-parte între 20 - 50% stabilită după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean sau a consiliului local prin care s-a aprobat închirierea.
În speţă însă, raportat la caracterul special al prevederilor Legii nr. 84/1992, modificată şi completată prin Legea nr. 244/2004, în raport cu cele ale Legii nr. 213/1998, care constituie cadrul general al proprietăţii publice, stabilirea unei astfel de obligaţii în sarcina reclamantei-recurente nu este legalmente posibilă, în acelaşi sens fiind şi opinia legală a M.F.P., exprimată prin adresa nr. 610098 din 22 ianuarie 2007, depusă la dosar.
Nelegalitatea stabilirii unei astfel de obligaţii în sarcina reclamantei a fost reţinută şi prin sentinţa nr. 35/F-CA din 13 martie 2007, pronunţată de Tribunalul Brăila şi devenită irevocabilă prin respingerea recursurilor declarate de C.L. Brăila şi Instituţia Primarului municipiului Brăila, conform Deciziei nr. 393 din 6 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, hotărâre prin care s-a dispus anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 8147 din 28 iulie 2006 pentru suma pretins datorată cu acest titlu şi integral Decizia nr. 422 din 21 septembrie 2006 emisă de C.L. al Municipiului Brăila – Direcţiei Finanţelor Publice Locale.
În consecinţă, reţinând incidenţa în speţă a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., va admite prezentul recurs, modificând sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii reclamantei astfel cum a fost formulată.
Dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., invocate ca temei legal al recursului, au fost abrogate prin art. 1 pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, introdus prin art. 1 pct. 49 din Legea nr. 219/ 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de R.A.A.Z.L. Brăila împotriva sentinţei civile nr. 139 din 28 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond admite acţiunea reclamantei R.A.A.Z.L. Brăila, dispunând anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 6416 din 29 mai 2006 precum şi a Deciziei nr. 6 din 19 iulie 2006 cu privire la suma de 1.030.929 RON, reprezentând 50% din veniturile încasate din concesionarea bunurilor publice.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4674/2007. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 4680/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
