ICCJ. Decizia nr. 4724/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4724/2007
Dosar nr. 767/2/200.
Şedinţa publică din 5 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 1 februarie 2007, reclamanţii G.A., ş.a., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor (în prezent Ministerul Internelor şi Reformei Administrative) şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, să se constate refuzul nejustificat al pârâţilor privind acordarea sumelor reprezentând plata sporului de fidelitate pentru anul 2005 şi plata primei de concediu pentru anii 2004, 2005 şi 2006, actualizate cu rata inflaţiei de la data naşterii dreptului şi până la data efectuării plăţii. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâţilor la calcularea şi plata sumelor susmenţionate.
Pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.
La data de 24 aprilie 2007, reclamanţii au depus la dosar cerere de renunţare la judecată cu pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, în temeiul art. 246 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea din 5 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a luat act de renunţarea la judecata cauzei formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanţii, susţinând că în mod greşit instanţa a luat act de renunţare la judecată, întrucât renunţarea viza numai Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, nu şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, instituţie cu personalitate juridică distinctă faţă de care au înţeles să continue judecata.
Recursul este întemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 246 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.
Renunţarea la judecată este un act unilateral şi de dispoziţie, prin care reclamantul, având capacitatea de a dispune, îşi manifestă expres voinţa de a se desista de la judecată.
In cazul în care reclamantul renunţă la judecată numai faţă de unul dintre pârâţi, judecata va continua cu ceilalţi pârâţi.
In speţă, prin cererea depusă la dosar (fila 41) reclamanţii au arătat expres că renunţă la judecata cu pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, situaţie în care judecata trebuia să continue cu celălalt pârât.
Astfel fiind, recursul va fi admis, se va casa încheierea atacată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii G.A., ş.a., împotriva încheierii din 5 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 767/2/2007.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4704/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4745/2007. Contencios → |
|---|
