ICCJ. Decizia nr. 4815/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4815/2007
Dosar nr. 4732/111/2006
Şedinţa publică din 12 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4732/111/CA din 18 iulie 2006, la Tribunalul Bihor, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC T.R. SA, a solicitat în contradictoriu cu A.R.R. Bucureşti, A.R.R. Bihor - Oradea, M.T.C.T. Bucureşti şi SC G.A.T. SRL , ca prin sentinţa ce va pronunţa, instanţa să dispună anularea licenţelor de transport pentru curse speciale pentru schimbul 1 pe traseele 142, 143, 144, 145, 147, 151 şi 152 şi obligarea pârâtelor la despăgubiri în cuantum de 63.582, 80 RON/ lună, reprezentând venitul lunar din abonamente schimbul 1 pentru curse de deservire generală, începând cu 1 aprilie 2006 şi până la data anulării licenţelor.
Excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului invocată de pârâte a fost admisă şi prin sentinţa civilă nr. 6/CA/207 pronunţată la 11 ianuarie 2007, Tribunalul Bihor, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Oradea.
Cauza a fost înregistrată cu acelaşi nr. 4732/111/2006 la data de 19 ianuarie 2007 la Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea acţiunii, reclamanta a precizat că pentru traseele menţionate posedă licenţă de curse regulate cu deservire generală până în anul 2008 şi cu toate acestea pârâta Autoritatea Rutieră Română a eliberat licenţe speciale de transport pentru aceleaşi trasee, fiind prejudiciată astfel în activitatea economică ce o desfăşoară.
Pârâta Autoritatea Română Bucureşti a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată şi totodată pentru opozabilitate a solicitat introducerea în cauză a SC M.E. SRL, societatea comercială cea mai prejudiciată în eventualitatea în care ar fi anulate licenţele de traseu prin servicii speciale.
La data de 15 februarie 2007, SC M.E. SRL a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtei SC G.A.T. SRL, cerere ce a fost admisă în principiu de către instanţă.
La data de 16 martie 2007, reclamanta şi-a precizat acţiunea iniţială de chemare în judecată, solicitând instanţei să constate nulitatea licenţelor de traseu pentru transport de persoane prin servicii regulate speciale emise în favoarea SC G.A.T. SRL, cu licenţele din 20 noiembrie 2006.
Pârâtele A.R.R. şi SC G.A.T. SRL faţă de precizarea de acţiune, au formulat întâmpinare invocând excepţia lipsei plângerii prealabile, iar pe fond au cerut respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
De precizat că prin încheierea din 16 februarie 207, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.R.R. Bihor şi M.T.C.T. Bucureşti, care au fost scoase din cauză.
Prin sentinţa nr. 92/CA/2007 din 18 mai 2007, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea principală formulată de reclamantă în contradictoriu cu A.R.R. Bucureşti şi SC G.A.T. SRL, ca rămasă fără obiect şi ca inadmisibilă acţiunea precizată formulată de reclamantă împotriva aceloraşi pârâte, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei procedurii prealabile.
Cererea de intervenţie în interesul pârâtei SC G.A.T. SRL, formulată de intervenienta SC M.E. SRL, a fost admisă, iar reclamanta a fost obligată la plata unor cheltuieli de judecată în sumă de 2.955, 18 RON către A.R.R. Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în mod unilateral, reclamanta a înţeles să rezilieze contractul de prestări servicii de transport pe care-l încheiase cu S.C."M.E." SRL, rezilierea operând cu începere din luna aprilie 2006, situaţie în care beneficiarul a încheiat un nou contract cu SC G.A.T. SRL – Valea Mare de Criş şi anume un contract de prestări servicii de transport în baza căruia pârâta a obţinut licenţa de transport special de persoane pentru traseele solicitate de beneficiar.
Reţine instanţa de fond că licenţele pentru servicii regulate speciale eliberate pârâtei SC G.A.T. SRL au fost eliberate la 20 mai 2006 şi au fost valabile până la data de 19 noiembrie 2006, astfel că acţiunea în anularea acestor acte administrative a rămas fără obiect, condiţia valabilităţii licenţelor expirând pe parcursul judecării cauzei.
În ceea ce priveşte acţiunea precizată la 16 martie 2007, instanţa de fond reţine că prin precizările aduse, reclamanta a schimbat practic obiectul acţiunii ce a formulat-o iniţial, solicitându-se anularea unor licenţe pentru servicii regulate speciale eliberate la o altă dată (20 noiembrie 2006) şi în temeiul unui alt act normativ – Ordinul M.T.C.T. nr. 1892/2006 care a abrogat Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005.
În plus, reţine instanţa de fond, reclamanta nu a formulat plângere prealabilă prin care să solicite anularea /revocarea actelor administrative atacate, respectiv licenţele de traseu menţionate în precizarea de acţiune, ci a solicitat anularea acestora direct instanţei de judecată, astfel că, constatând întemeiată excepţia lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâte, a respins ca inadmisibilă acţiunea precizată la 16 martie 2007.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal, reclamanta SC T.R. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., respectiv „instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia", şi „hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Susţine recurenta prin motivele de recurs formulate că în mod eronat instanţa de fond a respins ca rămasă fără obiect acţiunea principală, întrucât prin această acţiunea nu a identificat în concret licenţele ci numai rutele aferente acestora de traseu speciale şi nici nu s-a referit în mod expres la anularea licenţelor emise în favoarea SC G.A.T. SRL în luna aprilie 2006, iar prin precizarea de acţiune depusă a concretizat de fapt licenţele emise pe traseele arătate, licenţele identificate suprapunând-se traseelor contestate.
Procedura prealabilă cerută de legea specială, susţine recurenta a fost îndeplinită, dovada constituind-o înscrisurile aflate la dosarul cauzei, prin acele plângeri identificând traseele pentru care s-au eliberat licenţe pe seama intimatei pârâte SC G.A.T. SRL.
Recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare (pe fond) la aceeaşi instanţă.
Intimatele - pârâte A.R.R. Bucureşti şi SC G.A.T. SRL precum şi intimata intervenientă SC M.E. SRL Aleşd au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca legală şi temeinică.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Primul motiv de recurs formulat de reclamantă se referă la faptul că în mod eronat instanţa de judecată de fond a considerat ca rămasă fără obiect acţiunea principală, pentru că de fapt prin acţiunea iniţială nu a identificat în concret licenţele ci numai rutele aferente acestora.
Instanţa de fond a constatat însă, în mod corect, că licenţele de transport pentru servicii speciale eliberate la 20 mai 206 pârâtei SC G.A.T. SRL pentru traseele pentru care reclamanta - recurentă îşi desfăşura activitatea de curse regulate (cursele suprapunându-se conform precizărilor din acţiune ale reclamantei) au fost valabile doar până la data de 19 noiembrie 2006, termen ce s-a împlinit, astfel încât acţiunea în anulare a acestor acte administrative nu mai are obiect.
Contrar celor susţinute de recurenta-reclamantă, se constată că din conţinutul acţiunii iniţial formulate rezultă că aceasta s-a referit în mod expres la anularea licenţelor de transport pentru curse speciale deţinute de pârâta SC G.A.T. SRL, susţinând că acestea se suprapun cu traseele regulate ce le execută ea însăşi.
Constatând că acest capăt de cerere a rămas fără obiect, în mod corect instanţa de fond nu a mai analizat fondul cauzei pentru a stabili cu exactitate dacă cele două trasee (cele regulate efectuate de reclamantă şi cele speciale efectuate de SC G.A.T. SRL ), se suprapuneau întrutotul, intimata-pârâtă A.R.R. susţinând că între cele două trasee existau mari diferenţe sub aspectul capetelor de trasee, orarul graficelor de circulaţie, staţiilor de oprire, distanţe pe aceste trasee, etc.
Cât priveşte cel de-al doilea motiv de recurs referitor la acţiunea precizatoare, instanţa de control judiciar constată că şi acesta este neîntemeiat.
În acţiunea precizatoare a obiectului acţiunii formulată la 16 martie 2007, recurenta-reclamantă a solicitat instanţei să constate nulitatea licenţelor de transport de persoane- servicii speciale emise în favoarea SC G.A.T. SRL, indicând seria şi numărul acestora, toate acestea fiind eliberate la 20 noiembrie 2006, cerere cu soluţionarea căreia prima instanţă nu a fost legal investită, la momentul procesual prima zi de înfăţişare.
Traseele corespunzătoare licenţelor indicate în acţiunea precizată nu corespund celor din acţiunea iniţial formulată pentru a se putea concluziona că este vorba de aceleaşi licenţe a căror anulare se solicită.
Aceste licenţe diferă în mod cert pentru că aşa cum s-a precizat mai sus ele au date diferite de emitere (1 aprilie 2006 respectiv 20 noiembrie 2006), aşa încât în mod corect instanţa fondului a considerat ca fiind o nouă cerere acţiunea precizatoare.
Întrucât recurenta-reclamantă nu a îndeplinit procedura prealabilă, prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, aceasta neadresându-se organului emitent al actului mai înainte de a se adresa instanţei de judecată, în mod just instanţa de fond admiţând excepţia lipsei procedurii prealabile, a respins ca inadmisibilă acţiunea precizatoare formulată de aceasta.
Reţinându-se deci că instanţa de fond a dat o rezolvare corectă acţiunilor formulate de reclamanta recurentă, prin admiterea celor două excepţii – lipsa de obiect a cererii principale şi inadmisibilitatea acţiunii precizatoare, apare ca fiind de prisos analizarea motivelor de recurs formulate şi care se referă la fondul cauzei.
Aşa fiind, având în vedere că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, aceasta urmând a fi menţinută, în baza art. 312 lit. c) proc. civ., recursul formulat de reclamanta SC T.R. SA – se va respinge ca nefondat.
Potrivit art. 274 lit. c) proc. civ. recurenta - reclamantă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând cheltuieli cu transportul către intimata-pârâtă SC G.A.T. SRL în sumă de 731,7 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.R. SA împotriva sentinţei nr. 92/CA/2007 – P.I. din 18 mai 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă SC G.A.T. SRL în sumă de 731,7 RON.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4810/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 4821/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
