ICCJ. Decizia nr. 4810/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4810/2007
Dosar nr. 25328/3/2006
Şedinţa publică din 12 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1001 din 11 aprilie 2007,Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta C.C. în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Externe Bucureşti şi Agenţia Naţională a funcţionarilor publici Bucureşti, acţiunea având ca obiect solicitarea reclamantei ca instanţa să constate faptul că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile legale în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999, în sensul angajării sale la Ministerul Afacerilor Externe în funcţia de manager public şi pe cale de consecinţă obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale de la data repartizării sale la Ministerul Afacerilor Externe, la zi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta este absolventă a „Proiectului tinerilor profesionişti" şi a obţinut diploma de manager public, conform OUG nr. 6/2005 de modificare şi completare a OUG nr. 56/ 2004, urmând a fi numită în funcţia publică conform propunerii înaintată de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici la Ministerul Afacerilor Externe.
Dată fiind lipsa posturilor pentru funcţia publică solicitată de reclamanta, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a sesizat Comisia Interimară pentru Manageri Publici, care la data de 25 februarie 2005, a încheiat un proces-verbal prin care a modificat cu majoritate de voturi, schema de repartizare şi a propus numirea reclamantei ca şi a altor absolvenţi din aceiaşi promoţie la Ministerul Integrării Europene.
Mai reţine instanţa de fond că reclamanta a refuzat numirea la Ministerul Integrării Europene şi a notificat cele două pârâte să pună în aplicare prima sa repartizare, astfel că în cauză nu poate fi vorba de un refuz nejustificat din partea autorităţilor publice de a rezolva o cerere a reclamantei privitoare la un drept prevăzut de lege sau un interes legitim prevăzut de art. 1 din Legea nr. 554/ 2004, considerând neîntemeiată acţiunea formulată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs în termenul legal, reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând în esenţă că în speţă este vorba despre un refuz nejustificat al pârâtului Ministerul Afacerilor Externe de a o numi în funcţia de manager public, atâta timp cât din adresa din 14 ianuarie 2005 emisă de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici rezultă că în conformitate cu dispoziţiile art. 5 din OUG nr. 56/ 2004, a fost repartizată pentru a fi numită în această funcţie la Ministerul Afacerilor Externe.
Recurenta precizează că la dosar nu există înscrisuri oficiale care să-i fie opozabile şi care să probeze susţinerile intimaţilor pentru că atât procesul-verbal încheiat la 25 februarie 2005 de către Comisia Interimară pentru Manageri Publici cât şi adresa Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici din 28 februarie 2005 nu i-au fost comunicate niciodată, ele fiind depuse numai în faza de judecată. Singurele înscrisuri care pot fi avute în vedere de către instanţa de judecată sunt cele care probează repartiţia reclamantei la Ministerul Afacerilor Externe, astfel că solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
Pârâtele Ministerul Afacerilor Externe şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici au depus întâmpinări solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
În subsidiar Ministerul Afacerilor Externe a invocat prin întâmpinare excepţiile: inadmisibilităţii cererii tardivităţii acesteia şi a lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Externe, excepţii pe care nu le-a mai susţinut oral în faţa instanţei de recurs, astfel că nu au mai fost supuse dezbaterii în contradictoriu cu celelalte părţi din dosar.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de recurs formulate şi în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Conform art. 6 din OUG nr. 56/2004, modificată şi completată prin OUG nr. 6/2005 „autorităţile şi instituţiile publice din administrarea publică centrală înfiinţează cu avizul sau la solicitarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, posturile corespunzătoare funcţiilor specifice de manager public".
Alin. (3) al aceluiaşi text de lege prevede că „posturile prevăzute în alin. (1) şi (2) se înfiinţează prin transformarea funcţiilor publice de execuţie vacante în funcţii publice specifice de manager public, ale căror grade sunt echivalente funcţiilor publice de conducere sau prin crearea de noi posturi, în condiţiile legii".
Intimata - pârâtă Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici Bucureşti, în speţă, şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 5 lit. c) din OUG nr. 56/2004, cu modificările şi completările ulterioare, transmiţând către Ministerul Afacerilor Externe adresa din 14 februarie 2005 propunerea sa de numire a recurentei-reclamante, absolventă a programului de formare specializată, componenta „stagiari 2003-2004" în funcţie publică specifică de manager public treapta profesională de încadrare 2, urmând ca această propunere să fie finalizată prin numirea în funcţia publică respectivă de către Ministerul Afacerilor Externe.
La dosarul de fond există adresa din 7 martie 2005 a Ministerului Afacerilor Externe către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, iar la fila 31 acelaşi dosar exista o notă întocmită de Directorul General al Direcţiei Generale Resurse Umane din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, din aceste înscrisuri rezultând că procedura de numire a managerilor publici nu s-a putut realiza deoarece nu există posturi vacante de natura funcţiei publice, care în conformitate cu prevederile legale să fie transformate în funcţii publice specifice de manager public.
Mai mult, din nota de la fila 38 dosar, rezultă că în centrala Ministerului Afacerilor Externe, în continuare nu există posturi vacante de funcţionari publici, rotarea personalului Ministerului Afacerilor Externe între Centrală şi Serviciul exterior ducând la imposibilitatea existenţei unor posturi vacante (nota a fost întocmită la data de 21 ianuarie 2005).
Aşadar, faptul că Ministerul Afacerilor Externe nu a dat curs propunerii Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici de numire a recurentei-reclamante în funcţia publică specifică de manager public, se datorează inexistenţei la nivelul M.A.E. a unui post corespunzător funcţiei publice respective şi nu culpei acestei instituţii, care în conformitate cu art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007 ar fi calificată ca un refuz nejustificat de a rezolva cererea reclamantei - recurente privind un drept prevăzut de lege. Obligaţia M.A.E. de a valida propunerea de numire în funcţie, aşa cum pretinde reclamanta, era condiţionată de existenţa unui post vacant.
Acesta a şi fost motivul, aşa cum corect reţine şi instanţa de fond, pentru care Comisia Interimară pentru manageri publici, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, a modificat schema de repartizare a absolvenţilor programului de formare specializată, componenţei „stagiari 2003 - 2004" şi în consecinţă s-a făcut o nouă propunere de repartizare a recurentei - reclamante la Ministerul Integrării Europene, propunere transmisă de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici către acest minister cu adresa din 28 februarie 2005 (fila 40 dosar fond).
Din cele expuse, rezultă aşadar, că în speţă nu poate fi reţinută vinovăţia pârâtelor, în concret un refuz nejustificat din partea acestora în ce priveşte numirea recurentei-reclamante în funcţia de manager public în cadrul Ministerului Afacerilor Externe în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/ 1999 a funcţionarilor publici, în acest sens statuând în mod corect şi instanţa de fond prin sentinţa pronunţată.
Recursul se priveşte deci ca nefondat şi în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.C. împotriva sentinţei civile nr. 1001 din 11 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti,secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4807/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4815/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
