ICCJ. Decizia nr. 4805/2007. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4805/2007
Dosar nr. 19967/2/2005
Şedinţa publică din 12 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 iulie 2004, reclamanta SC T. SA a formulat întâmpinare la Decizia nr. 25/A/2004 a Curţii de Conturi a României, secţia de control financiar ulterior Bucureşti, susţinând în motivare, faptul că potrivit art. 1 alin. (1) din HG nr. 403/2000, societăţile comerciale, indiferent de forma de proprietate, regiile autonome, societăţile şi companiile naţionale, instituţiile de cercetare şi celelalte categorii de agenţi economici „pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale", din interpretarea acestui text de lege rezultând că nu există o obligaţie ci se lasă la latitudinea fiecărui agent economic, trecerea sau nu la reevaluarea imobilizărilor corporale.
Prin Decizia nr. 1374 din 22 septembrie 2004, Curtea de Conturi a respins întâmpinarea formulată.
Recursul declarat împotriva acestei soluţii a fost admis prin Decizia nr. 2915 din 10 mai 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a casat Decizia atacată şi s-a trimis cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport de dispoziţiile art. 1 şi 2 din OUG nr. 117/2003.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 2003/2005 (19.967/2/2005), fiind soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1369 din 23 mai 2007 în sensul respingerii ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că măsura contestată prin întâmpinare şi a cărei anulare se solicită vizează pct. 2 al deciziei prin care s-a dispus în sarcina reclamantei să procedeze la reevaluarea imobilizărilor corporale existente în patrimoniu la data de 31 decembrie 2002, reţinându-se nerespectarea dispoziţiilor, art. 1 alin. (2) din HG nr. 403/2000, măsura
fiind legală în raport de prevederile acestui act normativ, potrivit cărora reevaluarea activelor corporale se va efectua anual, în cazul în care rata inflaţiei cumulată pe ultimii 5 ani consecutivi depăşeşte 100%.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal, reclamanta S.C. Termoelectrica S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând motivul de casare sau modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Precizează, recurenta-reclamantă că dispoziţiile art. 1 alin. (1) din HG nr. 403/2000 conform cărora „societăţile comerciale, indiferent de forma de proprietate pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale", nu sunt imperative, ci permisive, astfel că nu pot fi obligaţi la efectuarea reevaluării imobilizărilor corporale, această opţiune fiind – deci a fiecărui agent economic în parte, indiferent de realizarea sau nerealizarea condiţiei ca rata inflaţiei cumulată pe ultimii 3 ani consecutivi se depăşească 100%.
În plus, arată recurenta, la data efectuării controlului, HG nr. 403/2000 era abrogată conform art. 7 din HG nr. 1553/2003, publicată în M. Of. nr. 21 din 12 ianuarie 2004 care conţine aceleaşi norme dispozitive şi nu obligatorii în ce priveşte reevaluarea imobilizărilor corporale.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În urma controlului efectuat la SC T. SA Bucureşti s-au constatat unele abateri financiar – contabile, acestea fiind consemnate în procesul verbal de constatare nr. 9882 din 13 iulie 2004, proces-verbal ce a stat la baza emiterii deciziei nr. 25/A/2004 de către secţia de control financiar ulterior, care la pct. 2 a dispus ca recurenta - reclamantă să procedeze la reevaluarea imobilizărilor corporale, respectiv la aducerea imobilizărilor corporale la valoarea lor actualizată şi determinarea valorii rămase de amortizat.
Luarea acestei măsuri a fost determinată de faptul că rata inflaţiei cumulată pe ultimii 3 ani consecutivi, comunicată de I.N.S. depăşea procentul de 100%, astfel că reclamanta era obligată să procedeze la reevaluarea imobilizărilor corporale existente în patrimoniu la data de 31 decembrie 2002, conform art. 1(2) din HG nr. 403/2000.
Deci, măsura reevaluării imobilizărilor corporale s-a dispus în condiţiile constatării depăşirii procentului de 100%, a ratei inflaţiei cumulată pe ultimii 3 ani consecutivi şi a săvârşirii unei alte abateri financiar – contabile, ceea ce îi conferă un caracter de obligativitate şi nu unul permisiv aşa cum pretinde recurenta-reclamantă.
Aşadar, în mod corect, instanţa de fond a statuat asupra caracterului legal al acestei măsuri determinată de aplicarea art. 1 alin. (2) din HG nr. 403/2000.
Cât priveşte susţinerea recurentei în sensul că această HG era abrogată, se constată că nu este fondată pentru că aşa cum corect motivează instanţa de fond, se a în vedere la soluţionarea cauzei dispoziţiile aplicabile la momentul constatării abaterilor financiar – contabile ce a impus luarea acestei măsuri reţinute prin procesul-verbal de control, dispoziţii ce erau în vigoare şi la momentul emiterii deciziei atacate.
Ca o consecinţă a celor expuse, se constată ca Decizia atacată cu întâmpinare şi emisă de către secţia de control financiar Ulterior din cadrul Curţii de Conturi a României a fost dată cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, iar hotărârea instanţei de fond de menţinere a acesteia prin respingerea întâmpinării formulate este legală şi temeinică, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de reclamantă se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1369 din 23 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4804/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4807/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
