ICCJ. Decizia nr. 498/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 498/2007
Dosar nr. 11800/1/2006
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamantul D.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A., în principal constatarea nulităţii absolute a Ordinului Preşedintelui A.N.S.V.S.A. Bucureşti nr. 20350 din 27 septembrie 2005 prin care a fost sancţionat disciplinar pentru neglijenţă în serviciu, iar în subsidiar, anularea aceluiaşi ordin şi restituirea drepturilor salariale reţinute.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că ordinul atacat este nul absolut, urmare a încălcării art. 35 alin. (2) lit. c) din HG nr. 1210/2003, iar că sancţiunea disciplinară a fost stabilită cu încălcarea prevederilor legale, respectiv art. 65 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 şi art. 33 alin (3) lit. b) – f) din HG nr. 1210/2003, întrucât nu s-a demonstrat că ar fi săvârşit o abatere în afară de o simplă eroare, iar vinovăţia nu a fost dovedită.
Prin sentinţa civilă nr. 410/ CA din 25 mai 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând anularea ordinului atacat, cu plata drepturilor salariale ce se cuveneau reclamantului pentru perioada cât au fost diminuate cu 5 %.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă, că în sarcina reclamantului nu s-a reţinut săvârşirea repetată a unor fapte ce puteau fi apreciate ca abateri disciplinare şi că ordinul contestat a fost emis cu încălcarea art. 35 alin. (2) lit. c) din HG nr. 1210/2003.
Sentinţa menţionată a fost atacată cu recurs, în termenul legal, de către pârâtă, care a solicitat modificarea ei în sensul respingerii acţiunii pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurenta - pârâtă a arătat că instanţa de fond a reţinut greşit încălcarea prevederilor art. 35 alin. (2) lit. c) din HG nr. 1210/2003 privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină şi a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, încălcarea constând în înlăturarea nemotivată a apărărilor formulate de intimat în timpul cercetării disciplinare.
În realitate, a arătat recurenta-pârâtă, în ordinul atacat s-a menţionat că apărările formulate de funcţionarul public au fost înlăturate conform proceselor verbale ale comisiei de disciplină.
Cu privire la efectele faptei reţinute în sarcina intimatului - reclamant, recurenta - pârâtă a arătat că principala consecinţă negativă a neîndeplinirii corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu a constat în admiterea la import, comercializarea pe teritoriul României şi introducerea în consumul uman a unor produse provenind dintr-o ţară neacreditată pentru export în ţările U.E.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul - reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, pe de o parte, că fapta reţinută în sarcina sa nu se încadrează în prevederile art. 65 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999, care se referă la „neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor" şi pe de altă parte că sancţiunea disciplinară i-a fost aplicată cu încălcarea art. 33 lit. a) – f) din HG nr. 1210/2003 şi art. 65 alin. (4) din Legea nr. 188/1999.
În temeiul art. 305 C. proc. civ., în recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia recurenta a depus la dosar copia procesului-verbal din data de 18 august 2005 al Comisiei de disciplină.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama şi de apărările cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Prin Ordinul nr. 20350 din 27 septembrie 2005, preşedintele A.N.S.V.S.A. i-a aplicat intimatului D.V., consilier superior în cadrul P.I.F. Constanţa, sancţiunea disciplinară a diminuării drepturilor salariale pe o perioadă de 3 luni, în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, pentru neglijenţă în serviciu, fapta prevăzută de art. 65 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999.
Potrivit preambulului ordinului, abaterea a constat în aceea că în data de 15 iunie 2005 a permis importul unor conserve de ton mărunţit din Thailanda, înregistrat în registrul de import, confundând numărul 2063 de pe lista unităţilor agreate cu numărul 2036 înscris în documentul sanitar-veterinar care a însoţit transportul.
Din însuşi cuprinsul ordinului de sancţionare rezultă că intimatului - reclamant i se impută o singură faptă considerată neglijenţă în serviciu săvârşită în data de 15 iunie 2005, fără caracter de repetabilitate.
Art. 65 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999 defineşte însă, drept abatere disciplinară: „neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor", astfel încât instanţa de fond a reţinut corect nelegalitatea aplicării sancţiunii disciplinare.
Susţinerea privind consecinţele grave pe care le-ar fi avut fapta reclamantului nu are suport probatoriu; dimpotrivă, produsele importate au fost însoţite de certificatul, prin care autoritatea competentă din Thailanda a atestat îndeplinirea exigenţelor sanitar-veterinare pentru importul în România, iar la data de 10 noiembrie 2005, anexa deciziei nr. 94/325/CE a Comisiei Europene a fost modificată, incluzând furnizorul SPA I.F.G.C.L. în lista producătorilor agreaţi la export către U.E.
Totodată, se constată că instanţa de fond a reţinut corect încălcarea cerinţei prevăzute sub sancţiunea nulităţii, de art. 35 alin. (2) lit. c) din HG nr. 1010/2003, simpla trimitere generică la procesele-verbale ale comisiei de disciplină, fără indicarea nici unui element concret referitor la apărările funcţionarului public, nefiind de natură să substituie motivele pentru care au fost înlăturate apărările.
În consecinţă, constatând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.S.V.S.A., împotriva sentinţei civile nr. 410/ CA din 25 mai 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 497/2007. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 505/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
