ICCJ. Decizia nr. 497/2007. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 497/2007
Dosar nr. 10963/1/2006
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4365/2002 pe rolul Tribunalului Neamţ, reclamantele Ţ.A. şi B.M. au solicitat, în contradictoriu cu SC P. SA. şi Primăria Municipiului Piatra Neamţ, restituirea unui teren în suprafaţă de 450 mp din Municipiul Piatra Neamţ şi anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru acelaşi teren, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei pentru societatea pârâtă, susţinând că terenul a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 260/1998.
Prin sentinţa civilă nr. 307/2002 s-a disjuns capătul de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, declinându-se competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Prin sentinţa civilă nr. 116/2003 Curtea de Apel Bacău a respins cererea de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate ca nefondată, menţionându-se că nu există cauze de nulitate, certificatul fiind emis cu respectarea prevederii prevăzute de HG nr. 834/1991, iar că potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, în situaţia imobilelor preluate abuziv şi demolate total pentru construcţiile demolate şi drumurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele, iar prin Decizia nr. 1109 din 22 februarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, recursul a fost admis, s-a casat sentinţa atacată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă în vederea verificării respectării condiţiilor prevăzute de HG nr. 834/1991, precum şi a prevederilor art. 5 din Legea nr. 29/1990 sub aspectul termenului de promovare a acţiunii şi a îndeplinirii procedurii administrative.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 2150/2005, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei procedurii prealabile şi a tardivităţii formulării acţiunii.
De asemenea reclamantele au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, excepţie respinsă prin Decizia nr. 670 din 15 decembrie 2005 a Curţii Constituţionale.
Prin sentinţa civilă nr. 101 din 15 mai 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, instanţa a admis excepţia lipsei procedurii prealabile respingând ca prematur introdusă acţiunea formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă, că în conformitate cu prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., atunci când este prevăzută o procedură prealabilă, sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea acesteia, iar din probatoriul administrat nu rezultă că în speţă s-ar fi parcurs o astfel de procedură, aspect recunoscut implicit de către reclamante.
În termen legal reclamantele au declarat recurs invocând nelegalitatea în esenţă necompetenţa materială a instanţei de contencios, certificatul de atestare a dreptului de proprietate eliberat de Ministerul Agriculturii fiind intrat în circuitul civil.
Nerespectarea principiului disponibilităţii întrucât acţiunea a fost formulată în baza art. 52 din Constituţie.
Titlul de proprietate nu a fost comunicat şi greşit s-a reţinut neîndeplinirea procedurii prealabilă.
Se invocă nerespectarea dispoziţiilor din Decizia de casare.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat să se aibă în vedere că certificatul de atestare a dreptului de proprietate în favoarea SC P. SA Piatra Neamţ a fost eliberat potrivit prevederilor HG nr. 834/1991.
Prin cerere depusă la dosar recurentele au arătat că renunţă la judecata cauzei introdusă prematur cu motivarea că au introdus o nouă acţiune cu respectarea procedurii şi a termenelor legale.
Curtea constatând că recurentele nu s-au prezentat personal pentru a renunţa la judecarea cauzei, cererea fiind depusă într-o copie transmisă prin mijloace de comunicare scrisă, fără posibilitate de verificare întrucât vizează un drept de dispoziţie al părţii, a procedat la soluţionarea cererii de recurs cu care a fost învestită.
Recursul este nefondat.
Critica de nelegalitate privind necompetenţa materială a primei instanţe, nu poate fi reţinută întrucât cauza disjunsă şi declinată spre competenta soluţionare în favoarea secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Bacău priveşte un act administrativ emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei fiind incidente prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
În cauză s-a analizat cererea reclamantelor şi prin prisma dispoziţiilor constituţionale cu privire la art. 52 alin. (1) din Constituţia României, principiu ce îşi găseşte aplicarea în Legea contenciosului administrativ pentru condiţiile de anularea actului emis de o autoritate publică.
În privinţa soluţiei pronunţată de instanţa de fond conform dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 în mod corect s-a reţinut că nu s-a respectat procedura prealabilă prevăzută de lege înaintea sesizării instanţei în anularea actului administrativ.
De asemeni este nefondat şi motivul ce vizează nerespectarea dispoziţiilor din Decizia de casare, întrucât limitele casării cu trimitere spre rejudecare se circumscriu şi verificării legalităţii învestirii sub aspectul termenului prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, a îndeplinirii procedurii administrative.
Constatând că nu s-au încălcat prevederile art. 315 C. proc. civ., iar celelalte motive de nelegalitate sunt nefondate în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ţ.A. şi B.M., împotriva sentinţei civile nr. 101 din 15 mai 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 489/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 498/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
