ICCJ. Decizia nr. 527/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 527/2007
Dosar nr. 7012/1/2006
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba – Iulia sub nr. 5392 din 3 august 2005, reclamantul Şt.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, anularea Ordinului nr. S4217/2005 emis de pârât şi actelor premergătoare acestuia, ca nelegale şi nefondate, repunerea reclamantului în situaţia anterioară emiterii acestor acte.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin ordinul contestat s-a dispus desfacerea contractului său de muncă cu U.M. 0815 Sibiu şi trecerea sa în rezervă, în baza art. 30 lit. b) şi art. 85 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 80/1995 deşi la data cercetării administrative şi emiterii ordinului nu se mai afla în situaţie de incompatibilitate, întrucât în luna august 2004 i-a fost revocată procura de administrare a SC B. SRL iar la 7 septembrie 2004 a fost revocat din funcţia de administrator al SC U.S. SRL.
Curtea de Apel Alba – Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 34 din 17 februarie 2006, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Şt.N. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, ca nefondată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, nu poate fi primită apărarea potrivit căreia la data emiterii actului administrativ, reclamantul nu se mai află în situaţia de incompatibilitate, deoarece hotărârea nr. S/76947şi ordinul nr. S4217/II din 6 iulie 2005 şi ordinul nr. S4217/II din 18 iulie 2005 au fost emise înăuntrul termenului de prescripţie prevăzut de art. 97 din O.M.A.I. nr. 400/2005, iar potrivit art. 88 din Legea nr. 80/1995, sancţiunea aplicată este legală, faţă de încălcarea prevederilor art. 28 şi 30 alin. (2) din aceeaşi lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul Şt.N., susţinând în esenţă că, intimatul – pârât nu i-a comunicat actul administrativ atacat şi nu cunoaşte nici un act dintre cele care au stat la baza emiterii acestuia, că nu au fost respectate nici condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească actul şi că sancţiunea trecerii sale în rezervă este mult prea aspră în raport cu conduita sa.
Cu privire la cercetarea prealabilă a faptei se susţine că, nu au fost respectate prevederile O.M.A.I. nr. 400/2004.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurentul reclamant a fost ofiţer, îndeplinind funcţia de comandant de pluton în cadrul I.J.J. Sibiu.
Ca urmare a verificărilor efectuate de ofiţerii desemnaţi pentru cercetarea prealabilă, s-a constatat că recurentul – reclamant, în perioada 15 august 2003 – 10 august 2004 a fost asociat şi administrator la firma SC B. SRL Sibiu, iar în perioada 3 mai 2004 – 7 septembrie 2004 a fost administratorul firmei SC U.S. SRL – Sibiu.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare „cadrelor militare în activitate le este interzis să fie asociat unic ori să participe direct la administrarea sau conducerea unor organizaţii ori societăţi comerciale".
Având în vedere faptul că pentru încălcarea acestor prevederi, sancţiunea aplicată poate fi numai trecerea în rezervă (art. 88 din Legea nr. 80/1995), această sancţiune neavând caracter facultativ aşa cum în mod eronat susţine recurentul – reclamant, hotărârea iniţială a fost contestată la data de 6 iunie 2005 de către inspectorul general al Jandarmeriei Române, în baza prevederilor art. 95 alin. (1) din O.M.A.I. nr. 400/2004.
În urma analizei contestaţiei a fost constituit un nou Consiliu de judecată care a rejudecat faptele ofiţerului. Prin Hotărârea nr. S/76947 din 6 iulie 2005 Consiliul de Judecată a propus trecerea în rezervă a acestuia. La şedinţa de judecată a fost prezent recurentul – reclamant, care a şi recunoscut gravitatea faptei comise.
Susţinerea recurentului privitoare la faptul că nu i s-a adus la cunoştinţă rezultatul cercetării este nereală, acesta semnând de luare la cunoştinţă, chiar la data la care membrii Consiliului de judecată s-au pronunţat.
Cu privire la susţinerea nerespectării condiţiilor de formă ale ordinului se constată că acesta a fost emis în concordanţă cu O.M.A.I. nr. 400/2004.
Având în vedere cele mai sus expuse, recursul declarat de recurentul – reclamant va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Şt.N. împotriva Sentinţei civile nr. 34 din 17 februarie 2006 a Curţii de Apel Alba – Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 523/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 530/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
