ICCJ. Decizia nr. 530/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 530/2007
Dosar nr. 5290/2/2006
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 5290/2 din 19 mai 2006, reclamantul G.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.P. a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 15789/974 din 21 martie 2006 emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii sale de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, fiind persoană persecutată din motive etnice.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1846 din 14 septembrie 2006, a admis acţiunea formulată de reclamantul G.G. în contradictoriu cu pârâta C.P. a municipiului Bucureşti. A obligat pârâta să emită în favoarea reclamantului o nouă hotărâre în care să se constate că perioada 27 ianuarie 1944 – 6 martie 1945 se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, întrucât reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, care au fost nevoiţi din motive etnice să-şi schimbe domiciliul, are la rândul său, calitatea de persoană persecutată din motive etnice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen C.P. a municipiului Bucureşti, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 8 - 9 şi 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă că, reclamantul s-a născut după aproape 3 ani faţă de data semnării Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940. Fiind născut pe teritoriu românesc, în timp ce părinţii săi se aflau în refugiu, reclamantul nu poate să fie beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
Examinând sentinţa atacată în raport cu motivul de recurs invocat, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamantul G.G. s-a născut la data de 27 ianuarie 1944, din părinţii G.S. şi E. la Sărata – Nouă, Basarabia – U.R.S.S., unde părinţii săi se refugiaseră din Cadrilater – Durostor, ulterior aceştia trecând în localitatea Becicherecul Mic, judeţul Timiş.
Se reţine că reclamantul a făcut dovada refugiului părinţilor săi, din motive etnice cu înscrisuri.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana - cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a refugiului.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o îndemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului a suferit în mod direct, toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat judicios dispoziţiile legale aplicabile. Pe cale de consecinţă, recursul declarat de pârâtă este nefondat şi va fi respins ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.P. a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1846 din 14 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 527/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 536/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
