ICCJ. Decizia nr. 504/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.504/2007
Dosar nr. 3182/33/2006
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Maramureş, reclamantul C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Maramureş, anularea Hotărârii nr. 480 din data de 22 mai 2006, cu consecinţa obligării la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind născut în perioada de refugiu a părinţilor săi.
Prin sentinţa civilă nr. 327/2006 din 11 septembrie 2006 a Curţii de Apel Maramureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, instanţa a admis acţiunea formulată, dispunând anularea Hotărârii nr. 480 din 22 mai 2006, obligarea pârâtei să recunoască reclamantului statutul de refugiat pe perioada 4 octombrie 1942 - 6 martie 1945 şi acordarea drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 iunie 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că probele existente la dosar atestă cu caracter unitar că reclamantul s-a născut în Bucureşti, localitate în care părinţii săi au fost refugiaţi, iar că de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază şi copiii minori ai persoanelor refugiate, în înţelesul legii, născute în refugiu, întrucât aceştia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privaţiunile impuse părinţilor aflaţi în refugiu au afectat implicit şi pe copiii lor minori.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P. Maramureş, criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinându-se că o persoană născută intr-o anumită localitate nu poate fi considerată strămutată în aceeaşi localitate, iar că de prevederile legii nu beneficiază copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. l din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, cât şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele acelei persecuţii.
Acesta este şi cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din aceasta situaţie. O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speţă, date fiind condiţiile vitrege în care aceste persoane s-au născut.
Din probatoriul administrat în cauză, în speţă acte de stare civilă, din dosarul de fond, „Fişa" refugiatului C.V. şi declaraţia autentificată la 28 iunie 2005, rezultă că intimatul reclamant se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituita să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, situaţie dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 6 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Maramureş, împotriva sentinţei civile nr. 327/2006 din 11 septembrie 2006 a Curţii de Apel Maramureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 500/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 506/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
