ICCJ. Decizia nr. 522/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 522/2007
Dosar nr. 7685/1/2006
Şedinţa de la 26 ianuarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu nr. 2117/A/2004, reclamanta T.M.M. a chemat în judecată pe pârâţii C.N.P. Craiova, U.N.P. din România şi Ministerul Justiţiei, solicitând să fie obligaţi pârâţi să îndeplinească toate formalităţile prevăzute de Legea nr. 36/1995 şi de regulamentul de aplicare a legii pentru numirea sa ca notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova, conform opţiunii formulate la data de 2 septembrie 2004, potrivit dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 36/1995 şi ale art. 17 şi 23 din Regulamentul de punere în aplicare a acesteia.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâţii au refuzat să dea curs cererilor sale, potrivit atribuţiilor ce le revin în procedura de numire a notarilor publici, deşi la data susţinerii examenului de notar public din 28-29 iulie 2004, la data validării rezultatelor examenului, 1 septembrie 2004 şi la data efectuării opţiunii pentru circumscripţia Judecătoriei Craiova, 2 septembrie 2004, exista un post vacant de notar public şi se impunea aplicarea dispoziţiilor art. 2 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995 conform cărora la numirea pe locurile vacante au prioritate notarii stagiari care au promovat examenul de notar public, conform opţiunii acestora.
La data de 26 noiembrie 2004, reclamanta şi-a completat acţiunea, solicitând obligarea pârâţilor C.U.N.N.P. şi C.N.P. Craiova să solicite actualizarea numărului de birouri de notari publici şi obligarea Ministrului Justiţiei la această actualizare, conform art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 36/1995 şi art. 2 din Regulament.
Prin sentinţa nr. 76/24 februarie 2005, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, reţinând, în esenţă, că în speţă nu există un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri privind un drept recunoscut de lege, în condiţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, întrucât la data promovării de către reclamantă a examenului de notar public nu exista un post vacant în Municipiul Craiova, iar dacă postul ar fi existat, reclamanta nu avea dreptul, ci doar vocaţia de a-l ocupa, în raport cu media obţinută la examen.
Această sentinţă a fost casată prin Decizia nr. 5005/18 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în vederea suplimentării probatoriului pentru stabilirea adevărului.
În considerentele deciziei de casare s-a constatat necesitatea administrării de probe pentru a se verifica existenţa unui post vacant în circumscripţia Judecătoriei Craiova la data de 2 septembrie 2004, data şi modalitatea vacantării, actualizarea numărului notarilor publici în raport cu numărul notarilor stagiari care au promovat examenul de notar public, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, precum şi îndeplinirea de către reclamantă a condiţiilor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 36/1995 pentru numirea ca notar public.
Rejudecând cauza, prin sentinţa nr. 108 din 23 martie 2006 instanţa de fond a admis acţiunea aşa cum a fost precizată, a obligat C.N.P. Craiova şi C.U.N.N.P. din România să solicite Ministerului Justiţiei actualizarea numărului de locuri de notari publici, a obligat Ministerul Justiţiei la actualizarea numărului de birouri de notari publici conform opţiunii reclamantei T.M.M. şi a obligat pârâţii să îndeplinească formalităţile prevăzute de Legea nr. 36/1995 pentru numirea reclamantei în funcţia de notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova.
În considerentele sentinţei, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că la data de 2 septembrie 2004, când reclamanta a optat pentru un post de notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova, exista un post vacant eliberat prin încetarea calităţii de notar public, conform Ordinului nr. 1175 din 30 aprilie 2004.
Acest post nu a fost inclus în O.M.J. nr. 1662 din 23 iunie 2004, emis pentru actualizarea numărului notarilor publici, ordin rectificat prin O.M.J. nr. 3304/ C din 3 decembrie 2004, după declanşarea prezentului litigiu.
Instanţa de fond a înlăturat apărările pârâtei C.N.P. Craiova în sensul că postul vacant era destinat schimbării sediilor birourilor notariale pentru notarii în funcţie, conform art. 2 alin. (2) şi art. 27 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, aprobat prin O.M.J. nr. 710/C/1995, cu motivarea că pârâta a invocat textele modificate prin Ordinul nr. 1758/ C din 30 iunie 2004, intrat în vigoare la 20 iulie 2004, ulterior emiterii Ordinului nr. 1662/ C din 23 iunie 2004, ordin în care postul vacant menţionat nu apărea deloc.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că în temeiul art. 3 din Regulamentul aprobat prin O.M.J. nr. 710/C/1995 au prioritate notarii stagiari care au promovat examenul de notar public, în ordinea mediilor şi a opţiunilor acestora, dar în condiţiile în care reclamanta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 36/1995 şi a fost singura care a optat pentru acest post, nu se poate invoca media mai mare a celorlalţi participanţi la concursul de notar public pentru justificarea refuzului rezolvării cererii sale.
Toţi cei trei pârâţi au atacat cu recurs sentinţa menţionată.
Recurenta-pârâtă U.N.P. din România a criticat sentinţa pentru greşita aplicare a legii, prin interpretarea subiectivă a textelor legale şi greşita analiză a probelor, cu consecinţa reţinerii unei situaţii de fapt eronate, invocând în drept prevederile art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, U.N.N.P. din România a arătat că, în pofida celor reţinute în sentinţă nu s-a aplicat o regulă nouă cu ocazia actualizării numărului notarilor publici prin O.M.J. nr. 1662/ C din 23 iunie 2004, pentru că O.M.J. nr. 1758/C/2004 nu a făcut decât să expliciteze procedura reactualizării, completând-o cu reguli aplicate în mod constant potrivit atât vechiului, cât şi noului regulament.
Cu privire la momentul stabilirii destinaţiei postului vacant, recurenta-pârâtă a arătat că la data promovării de către intimata-reclamantă a examenului de definitivat postul de notar public din Craiova fusese deja destinat schimbărilor de sediu, prin Decizia nr. 9 din 1 iunie 2004 a C.D.C.N.P. Craiova.
Recurenta – pârâtă a mai arătat că intimata-reclamantă a indus, în mod voit eronat, o confuzie între noţiunea de „loc vacant pentru notarii publici" şi cea de „loc vacant pentru notarii stagiari" care au promovat examenul de definitivat, că un alt absolvent, cu medie mai mare, nu a făcut demersuri pentru ocuparea postului ivit în Craiova, considerându-le nelegale şi că intimata-reclamantă şi-a încălcat declaraţia-angajament de ocupare a unui post în circumscripţia Curţii de Apel Craiova.
Recurenta-pârâtă C.N.P. Craiova şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 3041 C. proc. civ., invocând critici similare celor din primul recurs: pe de o parte inexistenţa unui post vacant de notar public în ordinul de actualizare din 2004, în condiţiile în care postul în litigiu fusese destinat schimbării de sediu potrivit deciziei nr. 9 din 1 iunie 2006 a C.D.C.N.P. Craiova şi inexistenţa unui drept al intimatei-reclamante de a ocupa un post vacant în municipiul Craiova, chiar dacă acest post ar fi existat, întrucât a fost a cincea clasată, în ordinea mediilor, la examenul de definitivare.
Ministerul Justiţiei a criticat sentinţa pentru greşita aplicare a legii, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că O.M.J. nr. 1662/ C din 23 iunie 2004, de actualizare a numărului notarilor publici şi al birourilor notariale pe anul 2004 şi O.M.J. nr. 3304/ C din 3 noiembrie 2004, prin care s-a dispus completarea ordinului de actualizare, au fost emise cu respectarea prevederilor legale, la propunerea C.U.N.P., singura instituţie în măsură să aprecieze numărul necesar de notari şi de birouri notariale.
În altă ordine de idei, Ministerul Justiţiei a arătat, ca şi ceilalţi recurenţi, că intimata-reclamantă nu avea vocaţie să ocupe un post în Municipiul Craiova decât în situaţia în care cei patru notari stagiari care au obţinut note mai mari la examenului de definitivat nu şi-ar fi exprimat opţiunea pentru această localitate.
Prin adresa nr. 621/2004/53894 din 22 iunie 2006, înregistrată la dosar la data de 11 septembrie 2006, recurentul Ministerul Justiţiei a solicitat să se ia act că renunţă la cererea de recurs, în temeiul art. 246 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 29 septembrie 2006, intimata-reclamantă a invocat, cu privire la recursul Ministerului Justiţiei, excepţia tardivităţii, în temeiul art. 301 C. proc. civ. şi excepţia nulităţii pentru încălcarea prevederilor art. 302 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, a arătat că sentinţa recurată este legală şi temeinică, fiind pronunţată pe baza interpretării corecte a probelor administrate şi aplicării adecvate a prevederilor legale incidente, prin raportare la statuările deciziei de casare cu trimitere nr. 5005/18 octombrie 2005.
A mai arătat că toate cele trei recursuri se referă la considerentele sentinţei şi nu vizează practic soluţia conţinută în dispozitiv.
La data de 30 octombrie 2006 a fost depusă la dosar o cerere de intervenţie accesorie în interesul recurentelor U.N.N.P. din România şi C.N.P. Craiova, cerere formulată de petenta V.T. (U.), în temeiul art. 51 C. proc. civ.
Prin cererea de intervenţie, petenta a solicitat admiterea recursurilor, arătând că hotărârea instanţei de fond se întemeiază pe interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 2 alin. (2), art. 27 alin. (23) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 şi a art. 12 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a examenului de notar public pentru notarii stagiari şi a concursului pentru ocuparea locurilor vacante de notar public.
Cererea de intervenţie a fost respinsă în principiu prin încheierea din data de 24 noiembrie 2006, în temeiul art. 52 C. proc. civ., cu motivarea că intervenţia accesorie se poate formula în orice stare a pricinii, pentru apărarea drepturilor uneia dintre părţi, dar petentul trebuie să justifice un interes propriu, pentru a interveni în procesul deja început.
În cauza de faţă, petenta V.T. (U) nu invocă un interes legitim, născut şi actual, ci o simplă vocaţie la ocuparea unui post de notar în municipiul Craiova, în situaţia în care postul ar fi existat, fără a fi acţionat ea însăşi în acest sens.
Prin notele scrise depuse la dosar, C.N.P. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimatei-reclamante, lipsa de obiect a litigiului şi inadmisibilitatea acţiunii, excepţii de fond de ordine publică, ce urmează a fi analizate în cadrul motivelor de recurs.
La data de 24 noiembrie 2006, intimata-reclamantă a solicitat îndreptarea erorilor materiale strecurate în încheierea din data de 13 octombrie 2006, în sensul că în referatul cauzei s-a menţionat din eroare că toate recursurile au fost depuse în termenul legal şi în conformitate cu prevederile art. 302 C. proc. civ., în condiţiile în care recursul Ministerului Justiţiei nu a îndeplinit aceste cerinţe.
Înalta Curte urmează să verifice neregularităţile menţionate cu prilejul soluţionării excepţiilor invocate prin întâmpinare, constatând că încheierea din Şedinţa publică din 13 octombrie 2006 reflectă referatul cauzei, aşa cum a fost întocmit de magistratul asistent, fără a lega instanţa.
În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil şi în recurs, potrivit art. 316, corelat cu art. 298 C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Renunţarea la judecata cererii de recurs formulate de Ministerul Justiţiei este un act de dispoziţie al părţii, de care urmează să se ia act numai după verificarea regularităţii declarării căii de atac, în cazul în care instanţa de control judiciar a fost legal investită.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul Ministerului Justiţiei a fost expediat de parte direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat, la data de 25 aprilie 2006, motiv pentru care urmează a fi aplicată sancţiunea nulităţii, prevăzută expres de art. 302 C. proc. civ., pentru nedepunerea recursului la instanţa a cărei hotărâre se atacă.
Admiterea excepţiei de nulitate face inutilă analizarea excepţiei de tardivitate şi a cererii de renunţare la judecată.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentele U.N.N.P. din România şi C.N.P. Craiova, ţinând seama se prevederile art. 3041 C. proc. civ., de susţinerile şi apărările părţilor şi de înscrisurile depuse la dosar în toate etapele procesuale, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 52 din Constituţia României şi art. 1 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data sesizării instanţei, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ ori prin refuzul rezolvării unei cereri, este îndreptăţită să se adreseze instanţei de contencios administrativ pentru a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a invocat refuzul nejustificat de rezolvare a cererii sale de numire ca notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova, astfel încât se încadrează în cadrul procesual stabilit de prevederile legale menţionate mai sus pentru acţiunea în contencios administrativ.
A stabili, pe baza probelor administrate, dacă refuzul rezolvării cererii are caracter nejustificat în raport cu prevederile legale aplicabile şi dacă reclamanta are un drept ori un interes legitim vătămat este o problemă ce ţine de fondul litigiului administrativ, iar nu de îndeplinirea unor condiţii de învestire a instanţei.
În consecinţă, criticile privind lipsa calităţii procesuale active, inadmisibilitatea acţiunii şi lipsa de obiect invocate de Camera Notarilor Publici Craiova, vor fi înlăturate.
Celelalte motive de recurs vor fi grupate şi analizate împreună, pentru că recurentele – pârâte au invocat, în dezvoltarea lor, argumente similare.
Reclamanta a promovat examenul de notar public în sesiunea din 28 - 29 iulie 2004, iar după validarea rezultatelor, în data de 2 septembrie 2004, a optat pentru un post de notar public în Municipiul Craiova şi a solicitat îndeplinirea formalităţilor prevăzute de lege pentru numirea sa în funcţie.
Instanţa de fond a reţinut corect, pe baza unei analize aprofundate a probelor cauzei, că la data respectivă în Municipiul Craiova exista un post vacant prin încetarea calităţii de notar public a d-nei D.E., prin Ordinul nr. 1175/ C din 30 aprilie 2004.
Acest post nu a fost evidenţiat în Ordinul nr. 1662/ C din 23 iunie 2006, prin care a fost actualizat numărul notarilor publici, ordin emis de Ministrul Justiţiei la propunerea camerelor notarilor publici, conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 şi art. 2 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995.
Nu pot fi acceptate susţinerile recurentelor-pârâte, în sensul că postul respectiv era afectat schimbării de sediu şi din acest motiv nu apare în Ordinul nr. 1662/ C din 23 iunie 2004, pentru că la data respectivă Regulamentul aprobat prin O.M.J. nr. 710/C/1995 încă nu cuprindea prevederile stricte legate de destinaţia posturilor, introduse la o dată ulterioară, prin Ordinul nr. 1758/ C din 30 iunie 2004, publicat în M. Of., Partea I, la data de 20 iulie 2004.
Decizia nr. 9 din 1 iunie 2004 a C.D.C.N.P. Craiova, de înscriere a locului vacant la rubrica „număr de locuri vacante pentru schimbare de sediu", nu este un act administrativ de natură să producă efecte juridice prin el însuşi, ci stă la baza propunerilor ce urmau a fi înaintate în vederea actualizării numărului de posturi, conform art. 2 alin. (1) din Regulamentul menţionat.
De altfel, acest post vacant, deşi exista încă din data de 30 aprilie 2004, a fost evidenţiat abia în O.M.J. nr. 3304/ C din 3 noiembrie 2004, prin care s-a dispus completarea O.M.J. nr. 1662/ C din 23 iunie 2004, la o dată ulterioară opţiunii exprimate de intimata-reclamantă.
În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că recurenţii-pârâţi nu-şi pot fundamenta refuzul soluţionării cererii intimatei-reclamante pe structura şi numărul posturilor prevăzute în O.M.J. nr. 1662/ C din 23 iunie 2004, pentru că problema de drept a efectelor juridice ale acestui ordin a fost dezlegată prin Decizia de casare nr. 5005 din 18 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi este obligatorie pentru instanţa de rejudecare, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, în Decizia de casare s-a stabilit că O.M.J. nr. 1662/ C din 23 iunie 2004 a fost socotit în mod greşit ca fiind un ordin de actualizare a numărului de notari publici pe 2004, fiind emis anterior examenului de notar public din 28 - 20 iulie 2004, contrar dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, care impun să fie avut în vedere, cu prioritate, numărul notarilor stagiari care au promovat examenul de notar public.
În aceeaşi decizie de casare s-a stabilit că o cerere de numire ca notar public poate fi respinsă pentru motive obiective, cum ar fi neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 36/1995, numirea ca notar public în urma promovării examenului fiind un drept conferit de lege pentru persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de aceasta.
Este adevărat că potrivit art. 12 din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a examenului de notar public pentru notarii stagiari, aprobat prin O.M.J. nr. 1117/2003, candidaţii declaraţi admişi pot opta pentru locurile vacante existente la nivelul C.N.P. în ordinea mediilor obţinute la examen, dar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că intimata-reclamantă este singura care şi-a exprimat expres, în scris, opţiunea pentru un post de notar public în Municipiul Craiova.
Înscrisurile intitulate „declaraţii" semnate de trei candidaţi cu medii mai mari [M.C., T.V. (U.) şi T.A.M.] şi depuse la dosarul de recurs au fost întocmite şi înregistrate la C.N.P. Craiova în perioada 5 - 8 mai 2006, ulterior pronunţării sentinţei atacate în prezenta cauză.
Opţiunea intimatei-reclamante pentru un post de notar public în Municipiul Craiova nu intră în contradicţie cu declaraţia – angajament din data de 19 aprilie 2003, prin care a arătat că acceptă să ocupe un post vacant din Circumscripţia Curţii de Apel Craiova, în care şi-a efectuat stagiul.
Toate împrejurările expuse mai sus converg către concluzia că refuzul rezolvării cererii reclamantei constituie o îngrădire nejustificată a accesului la profesia de notar public, concretizată într-o exercitare abuzivă a puterii discreţionare de care dispun autorităţile publice pârâte, în îndeplinirea atribuţiilor lor prevăzute de Legea nr. 36/1995 şi de actele administrative cu caracter normativ emise în executarea acestora.
În consecinţă, constatând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge cele două recursuri ca nefondate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de U.N.N.P. din România, şi de C.N.P. din Craiova împotriva sentinţei civile nr. 108 din 23 martie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Constată nul recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva aceleiaşi sentinţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 506/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 523/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
