ICCJ. Decizia nr. 506/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 506/2007
Dosar nr. 2885/36/2006
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamantul G.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Tulcea anularea Hotărârii nr. 5686 din 31 mai 2006 emisă de pârâtă şi constatarea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii, se arată că părinţii săi au fost obligaţi să-şi stabilească domiciliul din Bulgaria în România, comuna Baia, judeţul Tulcea, reclamantul născându-se la 13 aprilie 1944 în perioada de refugiu a părinţilor săi.
Prin sentinţa civilă nr. 582/ CA din 11 septembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, instanţa a admis acţiunea formulata, dispunând anularea Hotărârii nr. 5686/2006 emisă de C.J.P. Tulcea. Totodată instanţa a constatat că reclamantul este beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu consecinţa acordării drepturilor de la 1 iunie 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că, potrivit probatoriului administrat, familia reclamantului a făcut obiectul schimbului de populaţie, ca urmare a încheierii Tratatului de la Craiova din 1940, fiind strămutată din comuna Căzălgiclia, judeţul Durostor, Bulgaria, în România, comuna Baia, judeţul Tulcea, iar reclamantul, născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze, dar în perioada reglementată de art. l din OG nr. 105/1999, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile ca şi familia sa, astfel că şi acesta este îndrituit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P. Tulcea criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând că intimatul nu era născut in anul 1940 când a avut loc schimbul de populaţie intre Bulgaria si România pentru a susţine ca a avut alt domiciliu şi fost obligat îl schimbe, iar că în anul 1944, în care acesta s-a născut, între România si Bulgaria nu a avut loc nici un schimb de populaţii.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, cât şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele acelei persecuţii.
Acesta este şi cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din aceasta situaţie. O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speţă, date fiind condiţiile vitrege în care aceste persoane s-au născut.
Din probatoriul administrat în cauză, în speţă înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că intimatul reclamant se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, situaţie dovedită de acesta în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Tulcea, împotriva sentinţei civile nr. 582/ CA din 11 septembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 504/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 522/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
