ICCJ. Decizia nr. 535/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 535/2007
Dosar nr. 2175/36/2006
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanţa sub nr. 2175/36/2006 – 513/CA din 11 mai 2006, reclamantul I.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T., anularea Hotărârii nr. 5568 din 31 martie 2006 şi stabilirea calităţii sale de persoană strămutată din motive etnice, în temeiul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 591/ CA din 18 septembrie 2006 a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul I.M. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T. A anulat Hotărârea nr. 5568 din 31 martie 2006 emisă de pârâtă. A constatat că reclamantul I.M. beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 art. 1 lit. c), în calitate de persoană strămutată în altă localitate, în perioada 1 septembrie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2006.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamantul a făcut dovada prin probele administrate că, părinţii său au fost strămutaţi din Bulgaria în România în septembrie 1940, reclamantul fiind născut în perioada de refugiu a acestora, fiind astfel îndreptăţit de a avea calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, modificată şi completată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.J.P.T., criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că, reclamantul nefiind născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populaţie între Bulgaria şi România, nu poate susţine că a avut un domiciliu pe care a fost nevoit să-l schimbe în altă localitate, astfel că nu poate fi beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
Examinând sentinţa atacată în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamantul I.M. s-a născut la data de 1 septembrie 1943 în localitatea Izvoarele judeţul Tulcea, din părinţii I.I. şi I., părinţii săi făcând obiectul unui schimb de populaţie, urmare Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la 6 septembrie 1940 la Craiova.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a strămutării.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o îndemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului/strămutării a suferit în mod direct, toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
În consecinţă, soluţia adoptată de instanţa de fond este legală şi temeinică, iar recursul nefondat urmează a fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.T., împotriva sentinţei civile nr. 591/ CA din 18 septembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 52/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 543/2007. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
