ICCJ. Decizia nr. 508/2007. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 508/2007
Dosar nr. 3857/39/2006
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, reclamanta SC A. SA Suceava a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.R.D.E.B., anularea Ordinului nr. 58/2005 emis de pârâtă precum şi suspendarea executării acestuia până la soluţionarea irevocabilă a cererii privind anularea.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că ordinul atacat este nelegal, fiind emis cu încălcarea prevederilor art. 58 pct. 6 din Legea nr. 318/2003, iar că metodologia aprobată prin acest ordin oferă posibilitatea majorării costului energiei electrice la consumatorii buni platnici, proporţional cu valoarea facturilor neplătite de către clienţii de energie electrică deveniţi insolvabili.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Suceava potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Legea nr. 318/2003, instanţa competentă fiind Curtea de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa nr. 211 din 20 septembrie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, instanţa a admis excepţia invocată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că Legea nr. 318/2003, lege specială, prevede o competentă teritorială exclusivă, derogând astfel de la prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, act normativ ce constituie lege generală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamanta SC A. SA Suceava, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţia cuprinsă în art. 31 din Legea nr. 554/2004, deşi este evident că acest text a abrogat în mod expres prevederile art. 9 alin. (8) din Legea nr. 318/2003, a energiei electrice. În consecinţă, după intrarea în vigoare a noii legi a contenciosului administrativ, susţine recurenta, competenţa teritorială se stabileşte numai potrivit art. 10 alin. (3), reclamantul având alegerea între instanţa domiciliului său şi instanţa de la domiciliul pârâtului.
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului declarat, Înalta Curte constată:
La data formulării cererii de chemare în judecată, 15 august 2006, era în vigoare Legea nr. 318/2003, a energiei electrice, care prevedea la art. 9 alin. (8) că „ordinele şi deciziile emise de preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data publicării în M. Of. al României, partea I, respectiv de la data la care au fost notificate părţile interesate".
În acelaşi timp, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, invocat de recurentă, permite reclamantului să aleagă între două instanţe deopotrivă competente: instanţa domiciliului său şi instanţa domiciliului pârâtului.
Conflictul dintre cele două norme a fost corect rezolvat de instanţa de fond în favoarea reglementării speciale, care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, potrivit principiului „specialia generalibus derogant".
Nu poate fi acceptată teza recurentei, a abrogării normei speciale prin dispoziţia cuprinsă în art. 31 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 (potrivit căreia, se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, precum şi orice alte dispoziţii contrare) întrucât art. 65 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, nu recunoaşte evenimentele legislative implicite în cazul actelor normative speciale, ale căror dispoziţii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres.
O dovadă în plus a faptului că în această materie, voinţa legiuitorului a fost în sensul de a atribui competenţă teritorială exclusivă Curţii de Apel Bucureşti o constituie noua lege a energiei electrice, nr. 13 din 23 ianuarie 2007, care, la art. 9 alin. (10) conţine o prevedere identică cu cea cuprinsă în art. 9 alin. (8) din Legea nr. 318/2003, precizată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. SA Suceava, împotriva sentinţei nr. 211 din 20 septembrie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 5/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere.... | ICCJ. Decizia nr. 51/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
