ICCJ. Decizia nr. 634/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 634/2007
Dosar nr. 3726/2/2006
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 3 aprilie 2006 reclamanta SC R.S.C.R.D.S. SA (fostă SC R.C.S. SA) a solicitat ca, în contradictoriu cu A.F.P. Bucureşti şi D.G.A.M.C., să se dispună suspendarea executării actului administrativ fiscal din 2 iunie 2005, precum şi suspendarea executării deciziei nr. 1, înregistrată la 2 august 2005, ambele emise de prima pârâtă.
În motivarea cererii arată că cele două acte fiscale le-a contestat la instanţa de contencios administrativ competentă, respectiv la Tribunalul Bucureşti, unde s-a format dosarul nr. 7209/2005 şi că, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei respective, solicită suspendarea executării acestor acte.
Mai arată că face dovada existenţei cazului bine justificat prin aceea că actul administrativ fiscal a fost emis cu încălcarea principiului exercitării dreptului la apreciere, principiului rolului activ şi principiului dreptului de a fi ascultat, iar organul de soluţionare a contestaţiei nu a reţinut, analizat şi motivat de ce a respins excepţiile pe care le-a invocat.
Susţine şi că există pericolul producerii unei pagube iminente dat fiind caracterul actului contestat, care constituie titlu de creanţă şi poate fi pus în executare prin blocarea activităţii societăţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1037 din 11 mai 2006 a admis cererea, dispunând suspendarea executării celor două acte contestate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului de fond.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că Decizia nr. 1/2005 nu analizează motivul invocat de reclamantă în contestaţie şi nu motivează soluţia, ceea ce e de natură să se constate existenţa unei îndoieli asupra legalităţii actului contestat, care duce la îndeplinirea condiţiei privind cazul bine justificat.
Reţine şi că reclamanta face dovada pagubei ce i s-ar produce prin începerea executării silite în urma achitării unor sume de bani, suma fiind disproporţionată în raport de suma ce o consideră a fi neachitată.
Pârâta D.G.A.M.C. a declarat recurs împotriva sentinţei, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., considerând că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Menţionează că, în ce priveşte cazul bine justificat, reclamanta a pus în discuţie legalitatea actului administrativ fiscal, iar iminenţa producerii prejudiciului trebuie tratată prin raportare la începerea sau la iminenţa începerii executării silite pentru debite stabilite suplimentar, însă până în prezent nici cel puţin nu s-a emis un act premergător executării silite.
La termenul de astăzi reprezentantul recurentei-pârâte a depus la dosar un înscris, intitulat „Referat", întocmit de Biroul Înlesniri la plată din cadrul D.G.A.M.C., înregistrat la 14 august2006, referat aprobat de directorul executiv adjunct, din care rezultă că reclamanta – intimată a beneficiat de înlesniri la plata obligaţiilor restante la bugetul de stat acordate în baza OUG nr. 40/2002 conform Convenţiei din 10 martie 2003.
Ca atare, acesta a declarat că nu mai stăruie în judecata recursului, dar în lipsa unui act scris din partea organului de conducere abilitat să reprezinte direcţia generală nu se poate lua act de renunţarea la recurs.
Dar, recursul este nefondat, ţinându-se cont că instanţa de fond a reţinut corect că reclamanta-intimată a făcut dovada existenţei unui caz bine justificat şi a producerii unei pagube iminente prin punerea în executare a actelor fiscale contestate.
Cu atât mai mult, din actul prezentat astăzi în instanţă rezultă că intimatei i s-au aprobat eşalonări sau scutiri la plata unor obligaţii restante la bugetul de stat.
De aceea, recursul urmează să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 299 şi art. 312 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.A.M.C., împotriva sentinţei civile nr. 1037 din 11 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 633/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 635/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
