ICCJ. Decizia nr. 631/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 631/2007
Dosar nr. 12503/1/2006
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 6 decembrie 2005, reclamantul M.E.C. a chemat în judecată pe pârâţii M.A.I., I.G.P.F., I.J.P.F., solicitând anularea dispoziţiei I.G.P.F. din 19 august 2005, revocarea măsurii de eliberare din funcţia de adjunct şef sector al S.P.F.N., reintegrarea în funcţie; obligarea pârâţilor la plata unei despăgubiri egale cu diferenţa dintre salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat; obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că măsura dispusă este cea a unei sancţiuni disciplinare.
Reclamantul consideră că actul atacat este nul, întrucât nu a fost efectuată cercetarea prealabilă, nu a fost ascultat, nu a fost comunicată măsura dispusă.
Pârâţii au solicitat respingerea acţiunii, măsura dispusă nu este o sancţiune disciplinară, ci administrativă, pur managerială, prevăzută de Legea nr. 360/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 221 din 21 iunie 2006, pronunţată în dosarul nr. 12317/CA/2005, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ a admis acţiunea formulată, a constatat nulitatea dispoziţiei din 19 august 2005, a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii dispoziţiei, a obligat pârâţii la plata unei despăgubiri egale cu diferenţa dintre salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data eliberării din funcţia deţinută şi până la reintegrarea efectivă şi cele de care a beneficiat în urma eliberării din funcţie, a obligat pârâţii la 1824 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel a reţinut că măsura de eliberare din funcţie a reclamantului constituie o sancţiune disciplinară, care s-a aplicat datorită existenţei unor deficienţe majore în exercitarea actului managerial, precum şi lipsei de exigenţă în organizarea şi coordonarea activităţilor de supraveghere şi control la trecerea frontierei de stat a României.
Măsura de eliberare din funcţie a fost dispusă fără îndeplinirea cercetării prealabile, fără consultarea comisiilor de disciplină şi fără ascultarea reclamantului astfel încât dispoziţia este lovită de nulitate absolută.
Instanţa de fond a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 360/2002.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul M.A.I., invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul arată că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale a M.A.I., motivată de împrejurarea că actul atacat a fost emis de I.G.P.F., instituţie care beneficiază, în temeiul art. 7 din OUG nr. 104/2007, de personalitate juridică.
Împotriva aceleiaşi sentinţe a formulat recurs şi I.J.P.F., invocând art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul apreciază că sentinţa atacată nu este motivată în fapt şi în drept.
Prima instanţă, în opinia recurentului, a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale, stabilind că eliberarea din funcţie a reclamantului constituie o sancţiune disciplinară.
Instanţa de fond nu a luat în considerare prevederile Ordinului M.A.I. nr. 300/2004 privind activitatea de management resurse umane din unităţile M.A.I.
I.G.P.F. şi OGP.F. au criticat sentinţa din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenţii arată că eliberarea din funcţie nu se regăseşte printre sancţiunile disciplinare prevăzute de Statutul poliţistului.
Eliberarea din funcţie a reclamantului concretizată prin trecerea dintr-o funcţie de conducere, într-o funcţie de execuţie, a fost luată la nivelul conducerii I.G.P.F. ca o măsură pur managerială de eficientizare a muncii în cadrul structurilor din subordine, nefiind o sancţiune de natură a prejudicia interesele reclamantului.
Recurenţii critică sentinţa instanţei de fond şi din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., apreciind că sentinţa este nemotivată.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, măsura dispusă fiind o sancţiune disciplinară, eludându-se dispoziţiile imperative ale art. 58 şi 59 din Legea nr. 360/2002.
Intimatul solicită respingerea excepţiilor invocate şi respingerea motivului de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Recursurile sunt întemeiate.
Sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate poliţistului sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 58 din Statutul poliţistului.
Împotriva intimatului-reclamant a fost luată măsura eliberării din funcţia de conducere şi reintegrarea în funcţia anterior deţinută.
Această măsură nu este prevăzută de art. 58 sus menţionat.
În aceste condiţii nu pot fi aplicate prevederile art. 59 din Statutul poliţistului, cu privire la procedura cercetării prealabile şi la celelalte aspecte procedurale reţinute de către instanţa de fond.
Măsura luată împotriva intimatului – reclamant este într-adevăr pur managerială, de eficientizare a muncii, aşa cum susţin recurenţii.
Instanţa de fond aplicând prevederile art. 58 şi 59 din Legea nr. 320/2002 modificată la speţa de faţă a pronunţat o hotărâre criticabilă sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Toate acestea conduc la admiterea recursurilor şi casarea sentinţei atacate în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă constatându-se o nepronunţare asupra fondului pricinii.
Instanţa de rejudecare va aprecia şi în ceea ce priveşte excepţiile invocate de către doi dintre recurenţi, precum şi cu privire la celelalte aspecte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de M.A.I., I.G.P.F., I.J.P.F. şi de P.N., împotriva sentinţei civile nr. 221 din 21 iunie 2006, pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M.E.C.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 630/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 633/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
