ICCJ. Decizia nr. 630/2007. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 630/2007

Dosar nr. 9511/1/2006

Şedinţa publică din 1 februarie 2007

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea reclamanta C.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.S.M. anularea Hotărârii nr. 176 din 15 iunie 2006 emisă de aceasta şi totodată obligarea pârâtei să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 cu modificările şi completările ulterioare.

În motivarea acţiunii, reclamanta, a arătat că în urma Dictatului de la Viena din august 1940, familia sa împreună cu alte familii din satul Dacia - Satu Mare au fost obligate de Ungaria să-şi părăsească satul natal şi să se refugieze în satul Cetăţele, judeţul Maramureş, plecând din sat în luna septembrie 1940 şi întorcându-se în octombrie 1945.

Reclamanta, în susţinerea acţiunii a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă şi declaraţiile autentificate ale unor martori din care rezultă că familia acesteia în perioada septembrie 1940 – octombrie 1945 a fost strămutată din localitatea de domiciliu – satul Dacia - Satu Mare şi a stat în refugiu în localitatea Cetăţele, judeţul Maramureş.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr. 85/ CA din 28 aprilie 2006 Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea, a dispus anularea Hotărârii nr. 176 din 15 iunie 2006 emisă de pârâtă şi a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 în sensul acordării drepturilor prevăzute de această lege.

Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a dovedit prin probele administrate că împreună cu familia a fost strămutată din motive etnice, mai ales că cei doi martori care au dat declaraţii în faţa notarului s-au aflat în aceeaşi situaţie cu familia reclamantei, fiind şi ei beneficiari al Legii nr. 189/2000 pentru aceeaşi perioadă (septembrie 1940 – octombrie 1945).

Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs pârâta, C.J.P.S.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând autoritatea de lucru judecat, deoarece pe rolul Curţii de Apel Oradea a existat un dosar cu acelaşi obiect (dosar nr. 4621/CA/2005) iar în recurs a avut nr. 3921/2005 şi a fost soluţionat tot de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1201 C. civ., „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".

Rezultă din prevederile legale citite, că elementele care caracterizează instituţia autorităţii de lucru judecat sunt identitatea de părţi, de obiect şi de cauză.

Pentru a ne afla în prezenţa primului element, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acţiune să fie identic cu cel din prima acţiune, pentru aceasta fiind suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este identic.

Această condiţie, în situaţia în care acţiunea ulterioară are mai multe capete de cerere, se consideră îndeplinită cu privire la acel capăt de cerere care a format, deja, obiectul unei judecăţi, altminteri putându-se ajunge la situaţia în care partea interesată să formuleze ulterior o cerere de chemare în judecată în mod formal, cu mai multe capete de cerere, pentru evitarea consecinţelor autorităţii de lucru judecat.

Cauza reprezintă situaţia de fapt calificată juridic existând identitate cu privire la acest element atunci când, în justificarea pretenţiilor, în cuprinsul celor două cereri, au fost invocate aceleaşi motive de fapt şi de drept.

De asemenea, este îndeplinită condiţia privind identitatea de părţi, care se apreciază din punctul de vedere juridic iar nu fizic, al participării în proces a părţilor, chiar dacă poziţia procesuală, activă ori pasivă, a acestora s-a schimbat în cadrul celei de-a doua acţiuni şi chiar şi atunci când reclamanta, care a pierdut procesul, introduce, în cadrul celei de-a doua acţiuni, alături de pârâtul din prima acţiune, un al doilea pârât.

Or, din analiza celor două acţiuni formulate de reclamantă, rezultă, în mod evident, identitatea de obiect, şi de părţi, ambele cereri de chemare în judecată având ca finalitate anularea Hotărârii nr. 176 din 15 iunie 2006.

În ceea ce priveşte cel de-al treilea element al autorităţii de lucru judecat, care se referă la identitatea de cauză a celor două cereri, se constată, de asemenea, că şi acesta este întrunit, atât prima acţiune, cât şi cea de-a doua acţiune fiind justificate prin aceeaşi motivare în fapt şi în drept.

Astfel fiind, Curtea constată că există autoritate de lucru judecat, acţiunea formulată de reclamantă având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză şi fiind între aceleaşi părţi ca şi cererea formulată, anterior, care a făcut obiectul dosarului nr. 4621/CA/2005, soluţionat de Curtea de Apel Oradea în primă instanţă iar recursul soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a format obiectul dosarului nr. 3921/2005.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, sentinţa atacată se va casa iar acţiunea reclamantei va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de C.J.P.S.M., împotriva sentinţei civile nr. 85/ CA din 28 aprilie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi respinge acţiunea, existând autoritate de lucru judecat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 630/2007. Contencios