ICCJ. Decizia nr. 990/2007. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 990/2007
Dosar nr. 18824/3/2006
Şedinţa de la 15 februarie 2007
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiş, reclamanta N.L.R. a chemat în judecată pe pârâta SC G.I. SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumelor de 2.379 RON, reprezentând recalcularea drepturilor băneşti pentru indemnizaţia de maternitate şi creştere a copilului până la 2 ani pentru perioada noiembrie 2002 – aprilie 2005 şi a sumei de 9.095 RON, reprezentând drepturi băneşti cuvenite pentru indemnizaţia de creştere a copilului până la 2 ani.
Prin sentinţa civilă nr. 642/ PI din 23 martie 2006, Tribunalul Timiş, secţia civilă, a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei promovată de reclamanta N.L.R., în favoarea Tribunalului Ilfov.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că raportat la domiciliul reclamantei, instanţa competentă teritorial pentru soluţionarea litigiului dedus judecăţii, este Tribunalul Ilfov.
Prin sentinţa civilă nr. 6099 din 15 noiembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu, a declinat competenţa de judecare a cauzei privind pe N.L.R., în favoarea Tribunalului Timiş.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că potrivit art. 156 teza I din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are sediul sau domiciliul reclamantul.
Potrivit dispoziţiilor art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Astfel, acţiunea nefiind îndreptată împotriva caselor teritoriale de pensii, ci împotriva altei persoane, sunt aplicabile dispoziţiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, competenţa teritorială fiind determinată de domiciliul pârâtului.
Fiind astfel investită, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în cauza dedusă judecăţii, competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Timiş.
Astfel, este necontestat că obiectul acţiunii îl formează un conflict de drepturi prevăzut în art. 67 lit. a) din Legea nr. 168/1999, produs în legătură cu drepturile de asigurări sociale pretinse de reclamantă, cererea fiind îndreptată împotriva SC G.I. SRL Timişoara.
Or, potrivit prevederilor art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cererile care nu sunt îndreptate împotriva C.N.P.A.S., se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/ sediul pârâtul, aşa cum, de altfel, a procedat în mod corect reclamanta care a investit Tribunalul Timiş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe N.L.R. şi SC G.I. SRL, Timişoara în favoarea Tribunalului Timiş.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 971/2007. Contencios. Anulare proces verbal de... | ICCJ. Decizia nr. 995/2007. Contencios. Conflict de... → |
---|