ICCJ. Decizia nr. 117/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.117/2008
Dosar nr.2983/2/2007
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 aprilie 2007, reclamantul C.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B. anularea Hotărârii nr. 16448/ 34 din 21 februarie 2007 emisă de pârâtă şi recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 privind aprobarea OG nr. 105/1999 pentru modificarea şi completarea Decretului - Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 17 martie 1942, în Comuna Mihai Viteazul, Jud. Constanţa, când părinţii săi erau refugiaţi, după 1 an şi 6 luni de la încheierea Tratatului de la Craiova dintre România şi Bulgaria în data de 7 septembrie 1940.
A mai arătat reclamantul că părinţii săi, C.M. şi C.P. şi cei patru copii s-au refugiat din localitatea Atmageaua Tătăneasca, Jud. Durostor, Bulgaria în România, comuna Mihai Viteazul jud. Constanţa, el născându-se în această din urmă localitate.
Prin sentinţa civilă nr. 1460 din 30 mai 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului, a anulat Hotărârea nr. 16448/ 34 din 21 februarie 2007 emisă de pârâtă, şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea 189/2000, pentru perioada martie 1942 - martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa de Fond a reţinut că reclamantul a dovedit strămutarea părinţilor săi, precum şi aspectul că s-a născut la aproape 2 ani de la refugiul acestora. A mai reţinut prima Instanţă că efectele persecuţiilor etnice exercitate asupra părinţilor s-au răsfrânt implicit şi asupra reclamantului, suportând şi el aceleaşi privaţiuni.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta C.P.M.B., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate în temeiul dispoziţiilor art. 304 ind. 1 din C. proc. civ. În esenţă, recurenta a arătat că niciunde în cuprinsul Legii 189/2000 nu se prevede că pot beneficia de prevederile acesteia şi persoanele asupra cărora s-au răsfrânt efectele strămutării.
Recursul este nefondat.
Analizând sentinţa atacată în temeiul dispoziţiilor art. 304 ind. 1 C. proc. civ., raportat la motivele de recurs invocate, Înalta Curte apreciază următoarele:
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.
Aşadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este de necontestat şi rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 17 martie 1942, în localitatea Mihai Viteazul, judeţul Constanţa, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova, părinţii săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, aflată în judeţul Durostor - Bulgaria.
Fiind născut la aproape doi ani de la refugiul părinţilor săi, intimatul - reclamant a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat Instanţa de Fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi, în consecinţă, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin.
Prin urmare constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.P.M.B., împotriva sentinţei civile nr. 1460 din 30 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 116/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 118/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
