ICCJ. Decizia nr. 130/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 130/2008
Dosar nr. 4612/2/2006
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1226 din 9 mai 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul E.N.G. în contradictoriu cu pârâţii M.J. - C.C.C.L.R.A., P.S.E. şi P.R.
În motivarea sentinţei se reţine că reclamantul a solicitat constatarea refuzului nejustificat al pârâţilor de a-i comunica actele reprezentând răspunsurile autorităţilor publice, în baza cărora i s-a respins cererea privind constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă - prin Decizia nr. 196/2000 din 12 decembrie 2005.
Instanţa de Fond a stabilit că cererea este neîntemeiată, deoarece actele solicitate sunt cele care au stat la baza deciziei menţionate, pe care reclamantul a atacat-o în cadrul Dosarului nr. 1759/3/2006; în cadrul acestui dosar aceste înscrisuri au fost depuse conform art. 13 din Legea nr. 554/2004, iar reclamantul a avut acces la actele dosarului.
Se menţionează şi împrejurarea că actele a căror comunicare s-a cerut nu constituie acte administrative de sine - stătătoare, ele nefiind atacabile separat, ci numai o dată cu Decizia nr. 196/2000 din 12 decembrie 2005, pe care reclamantul deja a contestat-o.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul E.N.G., invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 3, 5, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor invocate recurentul arată că Instanţa de Fond a judecat cauza cu lipsă de procedură faţă de numitele P.S.E. şi B.V.M., iar întâmpinarea şi actele care au stat la baza acesteia nu i-au fost comunicate.
De asemenea, susţine recurentul, motivarea hotărârii se bazează pe afirmaţia falsă că înscrisurile a căror comunicare se solicită au fost depuse în dosarul ce are ca obiect contestaţia împotriva Deciziei nr. 196/2000 din 12 decembrie 2005.
Recurentul mai arată că, în mod abuziv i s-a interzis să pună concluzii, deşi potrivit art. 68 alin. (6) C. proc. civ. „asistarea de către avocat nu este cerută la judecătorii, când partea este reprezentată prin soţ sau rudă până la al patrulea grad, inclusiv".
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. privind neîndeplinirea procedurii de citare cu unii dintre pârâţi se reţine, în primul rând, că dovezile de citare pentru ziua când s-a judecat cauza cuprind menţiunile esenţiale prevăzute de art. 100 C. proc. civ., iar în al doilea rând, o asemenea nulitate nu ar putea fi invocată decât de partea care, din această cauză nu s-a putut prezenta în Instanţă şi nu şi-a putut formula apărările, iar nicidecum de către recurentul - reclamant.
Totodată, încheierile de şedinţă din cadrul dosarului de fond atestă comunicarea întâmpinării şi a înscrisurilor depuse de M.J. pe parcursul procesului, o dovadă în acest sens fiind inclusiv faptul că prin „cererea de înscriere în fals" formulată la termenul de judecată din 12 octombrie 2006, recurentul face referiri la netemeinicia întâmpinării.
Referitor la incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se constată că recurentul nu prezintă argumente proprii acestui motiv de recurs, în sensul de a arăta în ce constă necompetenţa Instanţei de Fond.
De asemenea, invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este neîntemeiată, Instanţa de Fond reţinând corect natura „actului dedus judecăţii", respectiv refuzul autorităţii administrative privind comunicarea unor înscrisuri.
Pe fondul cauzei, prima Instanţă a făcut o corectă aplicare a legii, respectiv a art. 1 din Legea nr. 554/2004, constatând că în speţă M.J. şi-a îndeplinit obligaţia de comunicare a actelor care au stat la baza deciziei privind neacordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, prin depunerea acelor acte la Dosarul nr. 1759/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, în cadrul procedurii reglementate de OUG nr. 214/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de E.N.G. împotriva sentinţei civile nr. 1226 din 9 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 118/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 138/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
