ICCJ. Decizia nr. 1201/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1201/2008
Dosar nr. 5269/2/2007
Şedinţa publică din 21 martie 2008
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1976/2007 pronunţată la data de 17 august 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de Fundaţia Judeţeană de Tineret Vâlcea în contradictoriu cu A.N.A.F. şi D.G.F.P. a judeţului Vâlcea şi a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 5 din 11 ianuarie 2007 a D.G.F.P. Vâlcea, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 5203/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima Instanţă a reţinut că amploarea procedurilor de executare silită raportată la natura juridică a debitorului reclamant, obiectivele şi activitatea desfăşurată de acesta, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar, conduc la concluzia că în cazul executării creanţei, activitatea reclamantei ar fi grav perturbată, iar eventuala întoarcere a executării silite în cazul admiterii acţiunii în anularea actului fiscal nu ar duce la înlăturarea acestor consecinţe.
A mai reţinut Instanţa de Fond că reclamanta este o fundaţie de utilitate publică care are în derulare programe în domeniul sprijinirii tinerilor în activităţi culturale, sportive, educaţionale, acţiuni care ar fi reduse şi chiar sistate în cazul executării actului administrativ, astfel că pentru evitarea acestor consecinţe a apreciat că se justifică măsura suspendării executării actului fiscal până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei în justiţie.
A considerat deci Instanţa de Fond că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la existenţa unui caz justificat şi pentru prevenirea unei pagube iminente, toate acestea rezultând din neîndeplinirea scopurilor umanitare ale Fundaţiei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen legal, intimatele D.G.F.P. a judeţului Vâlcea şi A.N.A.F. Bucureşti, invocând motivul de modificare sau casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii", precum şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Instanţa de Recurs urmând a analiza cauza sub toate aspectele.
Recurenta D.G.F.P. a judeţului Vâlcea, critică sentinţa Instanţei de Fond pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţine în esenţă că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greşită a legii, dat fiind că în speţă nu erau îndeplinite cele două condiţii prevăzute de textul de lege - cazul bine justificat şi producerea unei pagube iminente, pentru a dispune suspendarea actului administrativ, în plus pentru Instanţe aceasta nefiind o obligaţie, ci constituind o facultate, textul de lege folosind sintagma „poate".
Instanţa de Fond, susţine recurenta, a analizat în mod superficial probele administrate, reţinând doar caracterul de utilitate publică al acţiunilor desfăşurate de reclamantă şi a apreciat că derularea executării silite conduce în mod obligatoriu la imposibilitatea derulării activităţii acesteia.
Cea de-a doua recurentă A.N.A.F., critică sentinţa Instanţei de Fond ca nelegală şi netemeinică şi susţine în motivele de recurs formulate că în mod greşit s-a dispus suspendarea actului administrativ pentru că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute expres de art. 15 coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ - cazul bine justificat şi existenţa unei pagube iminente.
Prin motivele invocate în susţinerea cererii, arată recurenta, reclamanta - intimată nu a demonstrat existenţa unor motive temeinice care să creeze o îndoială puternică asupra legalităţii actului administrativ a cărei suspendarea parţială a cerut-o. Organele fiscale au fost nevoite să stabilească obligaţiile de plată ale fundaţiei prin metoda estimării, deoarece fundaţia nu a întocmit evidenţa contabilă pe perioada verificată, aşteptând împlinirea termenului de prescripţie al debitelor în cauză.
Pe de altă parte, susţine recurenta, măsura suspendării actelor administrative este o măsură excepţională care se dispune în situaţia îndeplinirii cumulative a celor două condiţii, actele administrative unilaterale reprezentând ele însele titluri executorii.
Intimata Fundaţia Judeţeană de Tineret Vâlcea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea sentinţei Curţii de Apel, ca fiind legală şi temeinică.
La termenul de judecată din 8 februarie 2008, magistratul asistent a precizat că recursul formulat de A.N.A.F. a fost declarat peste termenul prevăzut de dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, discuţia privind această excepţie fiind prorogată pentru termenul de 21 martie 2006, când s-au pus concluzii şi pe excepţie.
Analizând cu prioritate excepţia invocată, se constată că este neîntemeiată, motiv pentru care va fi respinsă.
Dovada de primire şi procesul - verbal de comunicare a hotărârii civile către A.N.A.F., poartă data de 14 septembrie 2007, însă nu menţionează numele persoanei de la serviciul registratură care a primit această hotărâre, astfel încât face verosimilă apărarea recurentei în sensul că, comunicarea hotărârii a fost înregistrată la o dată ulterioară celei din 14 septembrie 2007, astfel încât faţă de data înregistrării recursului la Curtea de Apel Bucureşti la 21 septembrie 2007 acesta apare formulat în termenul legal, acela de 5 zile de data comunicării sentinţei.
Pe fondul cauzei, cele două recursuri vor fi analizate împreună, motivele de recurs fiind identice, Înalta Curte urmând a le respinge ca nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Ambele recurente critică sentinţa pentru faptul că deşi nu au fost îndeplinite în mod cumulativ cele două condiţii impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, totuşi Instanţa de Fond a dispus suspendarea executării actului administrativ.
Prima condiţie, aceea a existenţei unui „caz bine justificat", a fost corect apreciată ca fiind îndeplinită de către Instanţa fondului, raportat la obiectul de activitate al intimatei - reclamante, fundaţie de utilitate publică, având programe în domeniul sprijinirii tinerilor în diferite activităţi - sportive, educaţionale, etc., acestea fiind în plină desfăşurare.
Fiind vorba de anumite servicii publice desfăşurate de intimata - reclamantă, în mod just s-a apreciat de prima Instanţă că punerea în executare a actului administrativ ar avea consecinţe, negative asupra activităţii acesteia.
Cât priveşte, susţinerea recurentei A.N.A.F., cum că nu s-a dovedit existenţa unor motive temeinice care să creeze o îndoială puternică asupra legalităţii actului administrativ a cărei suspendare s-a cerut, trebuie avută în vedere apărarea intimatei - reclamantei în sensul că abia prin Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în art. 2 lit. e) s-a dat o definiţie cazului bine justificat, acesta constituind „împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".
Dar, chiar şi aşa fiind, condiţia este îndeplinită, atâta timp cât (aşa cum şi recurentele recunosc) sumele stabilite în sarcina intimatei - reclamante în urma inspecţiei fiscale au fost calculate prin metoda estimării, iar în Dosarul cu nr. 5203/2/2007 aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect anularea actului administrativ, Instanţa a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea întinderii obligaţiilor către buget ale intimatei - reclamante.
Cea de-a doua condiţie, respectiv prevenirea unei pagube iminente, a fost şi ea corect apreciată de Instanţa fondului ca fiind îndeplinită, faţă de dispoziţiile Legii nr. 146/2002 - legea cadru de organizare şi funcţionare a fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, conform cărora patrimoniul fundaţiei care este în prezent supus executării silite imobiliare de către organele fiscale, nu este administrat în interes propriu al fundaţiei ci în interesul tinerilor şi al structurilor de tineret interesate din judeţul Vâlcea, astfel încât prin continuarea executării silite s-ar prejudicia şi buna funcţionare a serviciilor publice prestate de fundaţie, pentru formarea şi educarea tinerilor.
Posibilitatea suspendării actelor administrative este consacrată şi în documente emise de organismele internaţionale în condiţii similare cu reglementarea cuprinsă în Legea nr. 554/2004, Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, care prevede ca principiu tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care Instanţa o va acorda atunci când, în raport de ansamblul circumstanţelor şi intereselor se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative,dificil de reparat şi când exista şi argumente juridice valabile faţă de regularitatea actului emis.
Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ., recursurile declarate de cele două pârâte vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii recursului declarat de A.N.A.F.
Respinge recursurile declarate de pârâtele A.N.A.F. şi de D.G.F.P. a judeţului Vâlcea împotriva sentinţei civile nr. 1976 din 17 august 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1112/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1208/2008. Contencios → |
|---|
