ICCJ. Decizia nr. 1258/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1258/2008
Dosar nr. 11166/1/2007
Şedinţa publică de Ia 26 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14 decembrie 2007 recurentul M.C. a formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 828 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., solicitând următoarele: anularea hotărârii în ce priveşte examenul susţinut de recurent, în calitate de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor (consilier juridic) şi repunerea în situaţia anterioară susţinerii acestuia; anularea hotărârii în ce priveşte examenul susţinut de personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor; anularea regulamentului privind examenul de capacitate al judecătorilor şi procurorilor stagiari, cu modificările şi completările ulterioare, aprobat prin Hotărârea nr. 581 din 14 septembrie 2006 a C.S.M. şi obligarea C.S.M. la emiterea unui nou regulament şi constatarea inexistenţei obligaţiei de a susţine examenul.
În motivarea recursului, recurentul arată că în anexa 2, poziţia 72 a hotărârii se ia act că, susţinând examenul de capacitate al personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor sau procurorilor în perioada 27 octombrie - 27 noiembrie 2007, a obţinut media generală 6,69, sub media 7 necesară promovării examenului. Consecinţa acestei hotărâri o constituie pierderea calităţii sale de consilier juridic în cadrul Biroului Juridic al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde funcţionează în prezent.
Recurentul precizează că atât în perioada stagiului, cât şi în cursul desfăşurării examenului, personalul de specialitate juridică, din rândul căruia şi el face parte, a fost discriminat în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de pregătire profesională şi stabilirea unui profil profesional specific în pregătirea şi desfăşurarea examenului de capacitate, în sensul că, spre deosebire judecători şi procurori, nu a avut acces la nici o formă de pregătire profesională prin I.N.M. În acelaşi timp, subiectele la probele scrise şi orale nu au fost diferenţiate în funcţie de specificul activităţii, iar baremele aplicate au fost identice, la judecători, procurori şi personalul asimilat.
De asemenea, recurentul susţine că nici nu avea obligaţia de a susţine examenul de capacitate, deoarece a susţinut concursul de ocupare a postului de consilier juridic debutant în luna septembrie 2004, sub regimul Legii nr. 18 8/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, fiind admis şi numit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004.
În drept au fost invocate art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată; art. 1, art. 2, art. 3, art. 6 şi art. 20 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată; Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată; art. 14 din C.E.A.D.O.L.F.
Alăturat recursului au fost ataşate Hotărârile nr. 828 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., nr. 310 din 28 noiembrie 2007 a C.S.M. - secţia procurori şi nr. 581 din 14 septembrie 2006 a C.S.M., privind examenul de capacitate al judecătorilor şi procurorilor stagiari.
Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare, invocând, în principal, excepţia inadmisibilităţii recursului cu motivarea că, potrivit art. 29 alin. (5) şi alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, pot fi atacate direct cu recurs la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, numai hotărârile Plenului C.S.M. privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor; în subsidiar a fost invocată excepţia nulităţii recursului, faţă de împrejurarea că acesta a fost depus direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar nu „la Instanţa a cărei hotărâre se atacă", potrivit art. 302 C. proc. civ.
Analizând cu prioritate excepţia de procedură invocată de intimat, respectiv inadmisibilitatea recursului întemeiat pe art. 29 pct. 5 şi pct. 7 din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte reţine ca fiind fondate susţinerile intimatului, cu următoarele precizări:
Într-adevăr art. 29 pct. 5 şi pct. 7 din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M. stabilesc că hotărârile plenului privind cariera şi drepturilor judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate cu recurs la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Textul menţionat trebuie privit ca instituind o excepţie de la regula generală, potrivit căreia actele administrative pot fi atacate potrivit procedurii reglementate de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar excepţiile sunt de strictă interpretare (exceptio est strictissimae interpretationi).
Prin urmare, din moment ce textul de lege se referă expres şi limitativ la „judecători" şi „procurori", el nu poate fi extins şi la alte categorii de personal, chiar dacă este vorba de personal asimilat magistraţilor, adică de personal căruia art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 îi conferă drepturi şi îndatoriri similare cu cele ale judecătorilor şi procurorilor pe durata îndeplinirii funcţiei; această extindere nu se poate face deoarece Legea nr. 317/2004, respectiv art. 29 pct. 5 şi pct. 7, nu stabileşte drepturi şi îndatoriri ce ţin de statutul funcţiei, ci norme de procedură (căi de contestare), privind actele emise de C.S.M. Este de presupus că legiuitorul a intenţionat astfel să acorde o importanţă mai mare anumitor hotărâri ale C.S.M., în considerarea faptului că acestea au un impact direct asupra organizării actului de justiţie.
Pentru considerentele menţionate Înalta Curte nu va retine calificarea în drept a cererii ca fiind recurs întemeiat pe art. 29 pct. 5 şi pct. 7 din Legea nr. 317/2004, ci va califica această cerere ca o acţiune în contencios administrativ, de competenţa - în primă instanţă - a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Constatând că nu este competentă material să soluţioneze cauza, Înalta Curte îşi va declina competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti în baza art. 158 C. proc. civ., soluţia de respingere a cererii ca inadmisibilă, propusă de intimată, nefiind corectă, deoarece ar restrânge accesul la justiţie al reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia de necompetentă materială invocată din oficiu.
Trimite cauza privind pe M.C. şi C.S.M. la Curtea de Apel Bucureşti spre competentă soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1257/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1270/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
