ICCJ. Decizia nr. 1112/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1112/2008
Dosar nr. 13964/1/2006
Şedinţa publică din 21 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 585 din 14 septembrie 2006 Plenul C.S.M. a respins cererea formulată de C.N. privind recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu motivarea că acesta nu a funcţionat, nu a promovat şi nici nu n-a participat la un concurs de promovare pe loc sau efectivă în funcţie de execuţie la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.N. care a susţinut că din 26 octombrie 2003 a funcţionat în cadrul unui Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi apoi în cadrul unei structuri organizatorice a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, numit în condiţiile Legii nr. 92/1992 care nu prevedeau susţinerea unui concurs pentru ocuparea funcţiei de execuţie la acest nivel.
Mai mult, atât Legea nr. 92/1992 cât şi reglementările ulterioare (Legea nr. 303/2004 şi OUG nr. 27/2006) au confirmat pentru toţi cei aflaţi deja în funcţii de execuţie că îndeplinesc condiţiile legale pentru ocuparea acestora.
Astfel fiind, şi cum în opinia sa promovarea într-o funcţie de execuţie superioară şi exercitarea atribuţiilor corespunzătoare îl îndreptăţesc să deţină gradul profesional, refuzul manifestat de Consiliul Superior al Magistraturii este nejustificat.
Recursul este fondat.
Condiţionarea promovării în funcţia de execuţie de promovarea unui examen sau concurs astfel cum este prevăzut de Legea nr. 92/1992 şi respectiv Legea nr. 303/2005, are în vedere exclusiv funcţiile vacante existente la nivelul Tribunalelor, Curţilor de Apel şi Parchetelor corespunzătoare.
Pentru funcţiile de execuţie la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (CSJ) şi respectiv Parchetului general sau PNA actele normative menţionate nu mai impun aceeaşi condiţie, numirea făcându-se în raport de criterii precum pregătirea profesională şi vechimea.
Că este aşa rezultă din chiar modul de structurare al dispoziţiilor privind promovarea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi P.N.A. şi care se regăsesc în capitole distincte de cele referitoare la instanţele şi parchetele inferioare în grad.
În acest context urmează a se reţine că numirea lui C.N. la 1 septembrie 2002 la P.N.A., structură autonomă înfiinţată la nivel naţional specializată în combaterea infracţiunilor de corupţie condusă de un Procuror general şi coordonată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, – prin ordin al Ministrului Justiţiei la propunerea Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pe baza recomandării Procurorului General al PNA, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 92/1992 şi OG nr. 43/2002, reprezintă în fapt o promovare.
Recurentul a funcţionat în cadrul P.N.A. şi respectiv D.N.A. îndeplinind funcţie de execuţie şi de conducere, până în 2006, în tot acest timp desfăşurând activitatea specifică conform competenţelor pe care Constituţia le prevede exclusiv pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie astfel încât este evident că a dobândit gradul profesional corespunzător acestei structuri – acesta fiind un drept câştigat.
Faptul că încadrarea la P.N.A. se face pe o perioadă limitată - art. 8 alin. (2) din OG nr. 43/2002 - cât şi posibilitatea revenirii la postul ocupat anterior nu afectează promovarea cu toate drepturile ce decurg din aceasta, acordul persoanei încadrate fiind determinant pentru prelungirea mandatului cât şi pentru revenirea la post.
Astfel fiind, în raport cu considerentele expuse Curtea reţine ca întemeiat recursul declarata de C.N. şi pe cale de consecinţă urmează a se anula hotărârea Plenului C.S.M. şi dispune obligarea acestuia să-i recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.N. împotriva Hotărârii nr. 585 din 14 septembrie 2006 a Plenului C.S.M.
Anulează Hotărârea nr. 585 din 14 septembrie 2006 a Plenului C.S.M. în ceea ce-l priveşte pe reclamant.
Admite cererea reclamantului de recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 988/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1201/2008. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
